Anarchy Reigns – Batai de strada „ca in filme” [REVIEW]
In cazul in care credeati ca jocurile de tip brawler au disparut odata cu generatia de console 16-bit, Platinum Games incearca sa demonstreze contrariul cu jocul Anarchy Reigns. Acesta este dovada ca acest concept de jocuri poate fi adaptat si la vremurile noastre, insa vine intr-o forma foarte diferita de jocurile Streets of Rage sau Double Dragon, care au popularizat acest gen. Este insa acum, la 20 de ani de la generatia 16-bit, acest gen de jocuri inca valabil?
Poveste
In general genul brawler nu are nevoie de o poveste prea dezvoltata. O simpla animatie cu raufacatorii rapind o fata era de ajuns pentru personajele principale ale jocurilor mai vechi sa porneasca intr-o misiune de salvare pe strazile oraselor. Ei bine, pentru Anarchy Reigns, Platinum Games a incercat sa realizeze o poveste si un univers destul de interesant, continuand ideile incepute in MadWorld.
Campania prezinta in doua povesti paralele, alaturi de Jack Cayman sau de Leo. Fiecare dintre acestia este o alta parte a baricadelor: Jack este un soldat particular angajat sa il gaseasca pe criminalul Maximilian si sa il aduca inapoi in siguranta, in timp ce Leo de partea fortelor speciale si vaneaza aceeasi tinta. Obiectivul lui Leo este insa eliminarea lui Maximilian pentru a proteja imaginea organizatiei.
Cele doua campanii se intersecteaza de cateva ori in moduri interesante, iar ambele trebuie parcurse pentru a intelege intreaga poveste. Fiecare personaj va explora aceleasi patru stagii, insa fiecare va primi sectiuni diferite ale acestora. Chiar si cu doua campanii complete, jocul este totusi destul de scurt, necesitand aproximativ 5-6 ore pentru a fi dus la bun sfarsit. De asemenea, nu va asteptati la vreun fir narativ prea complex, sau foarte bine pus la punct. Povestea exista doar pentru a prezenta fiecare personaj in parte si pentru a oferi un soi de context pentru lumea jocului.
Gameplay
Spuneam la inceput ca Anarchy Reigns este un brawler, iar acest lucru inseamna ca nu avem de a face cu un control foarte complicat. Exista doua tipuri de atac, usor sau greu, care pot fi folosite pentru diverse combo-uri. De asemenea, fiecare personaj in parte are cate o arma speciala (o drujba in cazul lui Jack si lame laser in cazul lui Leo), alaturi de posibilitatea de a arunca inamicii, de a te arunca in mijlocul lor, sau de a arunca cu obiectele din decor catre ei.
Sistemul de control nu este foarte complex, insa face o treaba buna in realiza secvente de lupta foarte violente. Din pacate insa, acesta nu evolueaza absolut deloc pe parcursul campaniei, abilitatile de la inceput fiind identice cu cele de la sfarsit. Acest concept se pastreaza din brawlerele vechi, insa nu mai este atat de valabil in secolul 21.
Nu avem de a face cu stagii lineare, ci mai degraba cu hub-uri deschise, care ofera acces la misiuni. Este foarte ciudat insa sistemul prin care jocul ofera acces la diversele scenarii. Cu cat elimina mai multi oponenti, jucatorul strange puncte. Odata atins un anumit numar de puncte, se ofera accesul la o noua misiune, care ofera posibilitatea de a strange mai multe puncte. Jocul va acorda la sfarsitul fiecareia cate o medalie (bronz, argint, aur sau platina), in functie de performanta.
In timp ce inamicii obisnuiti pot fi eliminati cu numai cateva apasari de butoane, personajele mai speciale, care servesc drept bosi in Anarchy Reigns, sunt la fel de puternice precum eroul jocului. Luptele impotriva acestora sunt ceva mai grele, iar scopul lor este sa pregateasca jucatorii pentru meciurile de multiplayer. Pentru a avea acces la toate personajele in multiplayer va trebui sa parcurgeti ambele campanii de doua ori, iar cei care cumpara jocul in apropierea lansarii in Limited Edition au acces si la eroina jocului Bayonetta.
Din pacate, multiplayer-ul nu este foarte bine pus la punct. Acest lucru nu inseamna ca modurile de joc sunt slabe, sau controlul nu poate tine pasul cu actiunea, ci pur si simplu nu functioneaza foarte bine. Faptul ca nu sunt multi jucatori din tarile apropiate ar putea avea un impact asupra dezamagirii mele fata de multiplayer, insa a fost aproape imposibil sa accesez anumite moduri de joc. In timp ce am jucat pe PlayStation Network zeci de jocuri de-a lungul anilor, Anarchy Reigns a fost singurul care a dat erori de conectare in 80% din cazuri. Astfel, modurile de joc mai interesante, care au loc in 12 jucatori sau mai multi jucatori precum Battle Royale si Deathball, nu au putut fi accesibile.
Ce am putut experimenta a fost Survival Mode, care pune trei jucatori impotriva mai multor valuri de inamici controlati de AI; Tag Deathmatch, care pune doua echipe de cate doi jucatori in lupta directa si Tag Battle, care are loc intre mai multe echipe a cate doi jucatori. Curios este faptul ca odata ce eram conectat la joc, acesta raspundea foarte bine, ceea ce sugereaza ca nu este o problema de conexiune, ci mai degraba o problema cu serverele de multiplayer ale jocului.
Mi-a parut foarte rau ca nu am putut sa joc intregul multiplayer din Anarchy Reigns, intrucat acesta are foarte mare potential. Urcarea in nivel in acest mod ofera accesul la noi optiuni de personalizare al personajelor, care aduc noi tactici in gameplay, element care nu se gaseste si in campanie.
Grafica si Sunet
In timp ce gameplay-ul lui Anarchy Reigns este solid, iar componenta multiplayer scartaie cand vine vorba despre meciuri de peste 8 jucatori, la capitolul prezentare nu avem de a face cu nimic revolutionar. Jocul a inceput initial sa fie dezvoltat pentru Wii, si a fost mutat pe consolele HD pe la jumatatea proiectului. Aceste decizii au afectat aspectul grafic al acestuia, anumite lucruri fiind evident la rezolutie mai slaba.
Personajele arata in mare parte bine, cu mici exceptii in cazul inamicilor, insa mediile de joc nu vor uimi pe nimeni. Texturile sunt la rezolutii slabe, iar totul are un design generic. Intr-adevar, toata actiunea se petrece intr-un univers post-apocaliptic, insa putin mai multa imaginatie din partea producatorilor putea sa ofere ceva cu adevarat unic. Foarte impresionante din punct de vedere vizual sunt miscarile speciale ale fiecarui personaj, care pornesc o animatie predefinita foarte violenta si rapida, plina de efecte speciale.
Fiind un joc japonez, vocile in limba engleza sunt decente, insa unele sunt de-a dreptul ridicole. Personajele principale sunt foarte bine alese, vocea lui Jack Cayman fiind interpretata de Steven Blum, care si-a imprumutat talentele in trecut pentru personaje din jocuri precum MadWorld, Bulletstorm, Batman: Arkham Asylum, Darksiders si multe altele. In afara celor doi protagonisti si a catorva personaje mai importante, vocile sunt de-a dreptul ridicole, in clasicul stil japonez. Muzica insa face experienta auditiva a jocului mult mai suportabila, fiind realizata in mare parte din melodii hip-hop si rock, realizate special pentru joc. Versurile melodiilor abordeaza teme din joc, precum mutantii si violenta care au aparut dupa colapsul civilizatiei. Nu este nimic special cu adevarat, insa nici nu strica experienta de joc.
Concluzii
Anarchy Reigns a fost lansat in Japonia inca din primavara anului trecut, iar lansarea sa in Europa nu a adus nimic in plus. Campania este scurta si nu are prea multa substanta, iar multiplayer-ul pentru mine a fost doar pe jumatate functional. Probabil un patch va rezolva problemele de multiplayer, sau poate alti jucatori vor avea mai mult noroc decat mine in conectarea la meciuri online. Cert este ca jocul ofera un o experienta de joc placuta, insa care nu straluceste din niciun punct de vedere.
Din fericire insa, SEGA a decis sa lanseze acest titlu in vest la pretul de 30 de euro. Anarchy Reigns, un joc nou la numai 139 de lei in versiune de consola, poate fi greu de refuzat pentru fanii genului, fanii studioului Platinum Games sau pentru cei care vor un joc nou la inceput de an si nu au alte alternative.
Galerie
[dmalbum path=”/wp-content/uploads/dm-albums/Anarchy Reigns/”/]