Laptele matern, „aur lichid”: ce ne spune știința despre nutrienți, hormoni și microbiom

De câțiva ani, expresia „aur lichid” a ieșit din zona metaforelor de parenting și a intrat în vocabularul cercetării biomedicale. Nu pentru că laptele matern ar fi „perfect” în sens absolut, ci pentru că este un amestec biologic viu, care face simultan mai multe lucruri: hrănește, modulează imunitatea, influențează microbiomul și transmite semnale hormonale ce pot avea efecte pe termen lung.

Într-o prelegere ținută în Masur Auditorium, la National Institutes of Health, dr. Katie Hinde, profesor asociat la Arizona State University, a subliniat tocmai această complexitate: laptele matern nu este doar un „combustibil” pentru creștere, ci și o formă de biologie aplicată, adaptată relației mamă–copil. Mesajul ei a fost că alăptarea rămâne un reper important în sănătatea publică, însă discuția despre lapte trebuie mutată de la idei generale la detalii biologice concrete, fiindcă „laptele” nu este un produs uniform, ci unul profund dinamic.

De ce laptele matern nu este doar hrană

Când spui „lapte matern”, majoritatea oamenilor se gândesc la grăsimi, proteine, vitamine și minerale. Doar că acestea sunt, într-un fel, partea „ușor de înțeles” a poveștii. În același lichid se găsesc hormoni, factori imunitari și celule (inclusiv celule cu potențial stem), iar combinația lor se schimbă odată cu vârsta copilului și cu stadiul lactației. Pe scurt, laptele matern nu doar „umple” un stomac, ci trimite informații biologice.

Această componentă informațională contează fiindcă primele luni de viață sunt o perioadă în care sistemul imunitar și digestiv al copilului se „antrenează”. Laptele matern poate susține protecția împotriva agenților patogeni și poate influența felul în care copilul răspunde la mediu. În multe regiuni ale lumii, unde infecțiile gastrointestinale sunt încă o cauză majoră de mortalitate infantilă, orice avantaj biologic care scade severitatea episoadelor de diaree sau îmbunătățește recuperarea devine relevant la scară populațională.

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Horoscopul zilei de luni, 2 februarie 2026. Zodia pentru care săptămâna începe cu provocări profesionale

„Rețete” diferite în funcție de sexul copilului

Una dintre ideile care surprind cel mai mult publicul larg vine din studiile pe primate: „rețeta biologică” a laptelui poate diferi în funcție de sexul puiului. În cercetările discutate de Katie Hinde pe maimuțe rhesus, mamele cu femele tind să producă mai mult lapte și cu o concentrație mai mare de calciu, în timp ce pentru masculi laptele poate fi mai bogat energetic, cu mai multe grăsimi și proteine.

Interpretarea evoluționistă (cu toate nuanțele și limitele ei) este că aceste diferențe ar putea reflecta ritmuri distincte de dezvoltare. Dacă dezvoltarea osoasă are o fereastră de nevoi mai timpurie la femele în unele specii, un aport mai mare de minerale poate fi avantajos. În schimb, dacă masculii au un tip de creștere care favorizează acumularea energetică într-un anumit interval, un lapte mai dens caloric poate ajuta.

E important să nu transformi acest subiect într-o competiție între „lapte pentru fete” și „lapte pentru băieți”. Mesajul real este că organismul matern pare capabil să ajusteze fin compoziția, în funcție de semnale biologice, iar această adaptare sugerează cât de sofisticat este sistemul mamă–copil. În plus, ce se observă la primate nu se traduce automat identic la oameni, dar oferă un cadru puternic pentru întrebări mai precise în cercetarea umană.

Cortizolul din lapte și temperamentul copilului

Un alt punct discutat de Hinde este rolul hormonilor de stres, în special cortizolul, care poate ajunge în laptele matern. În studiile pe primate, un nivel mai ridicat de cortizol în lapte a fost asociat cu pui care iau mai repede în greutate, dar sunt mai nervoși și mai puțin încrezători. Observația e interesantă pentru că sugerează o legătură între mediul hormonal și modul în care se conturează temperamentul.

Mai apare și o idee care complică lucrurile: în unele contexte, temperamentul poate fi influențat indirect și de statutul social al mamei în grup, ceea ce ridică întrebarea dacă expunerea la cortizol prin lapte ar putea „programa” un copil spre un comportament mai precaut și mai puțin activ. Aici, cuvântul „programare” trebuie citit cu atenție: nu e vorba de un destin fix, ci de probabilități și ajustări timpurii ale răspunsului la stres.

Concentrația de cortizol a fost corelată și cu experiența maternă: mamele aflate la primul copil pot avea niveluri mai ridicate, posibil pentru că glanda mamară își atinge potențialul maxim de producție în timp. Ideea centrală rămâne că laptele este sensibil la biologia mamei, iar biologia mamei este, la rândul ei, influențată de stres, somn, sănătate și context.

Descoperiri recente: proteine, oligozaharide și „laptele de precizie”

Mult timp, cercetările despre lapte s-au sprijinit pe studii pe bovine, pe disfuncții ale glandei mamare sau pe dezvoltarea formulelor. Abia relativ recent, oamenii de știință au început să cartografieze în detaliu compoziția laptelui matern uman, iar concluzia generală este că vorbim despre un „ecosistem” de molecule.

În ultimii ani, cercetările au evidențiat o diversitate impresionantă de proteine în laptele uman, cu roluri potențiale în digestie, imunitate și dezvoltare neurologică. În același timp, a crescut interesul pentru oligozaharidele din laptele uman, acele zahăruri complexe care sunt foarte abundente, dar nu sunt „hrană directă” pentru copil, ci mai degrabă pentru microbiom. Ele încurajează bacteriile benefice și pot împiedica fixarea unor patogeni, contribuind la un intestin mai rezilient.

În acest peisaj, apare și ideea de „lapte de precizie” – formule mai bine adaptate pentru bebelușii vulnerabili care nu pot primi laptele propriei mame, cum ar fi cei din secțiile de terapie intensivă neonatală. Conceptul nu promite o copie perfectă a laptelui matern, ci o apropiere mai inteligentă de funcțiile lui: nu doar calorii și macronutrienți, ci și componente care influențează imunitatea și microbiomul.

De aici vine și tensiunea etică și practică: cum îmbunătățești alternativele fără să creezi presiune socială asupra mamelor. Când alăptarea nu este posibilă sau nu funcționează, soluția nu e vinovăția, ci sprijinul real: acces la consiliere de lactație, la evaluări medicale, la formule potrivite și, unde există infrastructură, la lapte donat. În final, „standardul de aur” din sănătatea publică nu ar trebui să fie o etichetă morală, ci o țintă biomedicală: să oferi fiecărui copil cea mai sigură și eficientă hrană posibilă, în condițiile reale ale familiei lui.