Patru astronauți pleacă spre Lună pe o rută fără precedent, dar nu vor coborî pe suprafața ei. De ce nu s-a mai aselenizat de 50 de ani

După mai bine de o jumătate de secol de pauză, NASA se pregătește să trimită din nou oameni în apropierea Lunii. Misiunea Artemis II, cu patru astronauți la bord, este gândită ca un pas istoric: un zbor cu echipaj până dincolo de fața nevăzută a Lunii, pe o traiectorie care poate depăși recordul de distanță față de Pământ stabilit de Apollo 13. Dar, în ciuda entuziasmului, Artemis II nu include aselenizarea.

Întrebarea apare natural: dacă tot ajung atât de aproape, de ce nu coboară pe suprafață? Iar a doua vine imediat după: de ce lumea n-a mai văzut o aselenizare cu oameni de la Apollo 17, în 1972? Răspunsurile țin de tehnică, siguranță, politică și bani, iar Artemis II e construit exact ca să testeze „veriga lipsă” dintre zborul în jurul Lunii și o aterizare adevărată.

Ce este Artemis II și de ce ruta ei e specială

Artemis II este o misiune de aproximativ 10 zile care îi va duce pe astronautul NASA Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, alături de astronautul canadian Jeremy Hansen, într-un zbor până în vecinătatea Lunii, primul cu echipaj pe această direcție după 1972. Lansarea este vizată pentru începutul lui februarie 2026, iar NASA a confirmat recent pași concreți de pregătire, inclusiv deplasarea rachetei SLS și a capsulei Orion către rampa de lansare de la Kennedy Space Center.

„Ruta fără precedent” nu înseamnă doar spectacol, ci și un profil de zbor foarte calculat. Artemis II folosește o traiectorie de tip „free return”, adică o buclă în jurul Lunii care, odată inițiată corect, permite întoarcerea spre Pământ chiar și în scenarii în care apar probleme majore, fără manevre riscante suplimentare. Este o alegere conservatoare, dar logică pentru primul zbor cu oameni al unei capsule care a mai zburat doar fără echipaj (Artemis I).

Lansatorul mobil cu racheta SLS și capsula Orion pentru misiunea Artemis II, în clădirea Vehicle Assembly Building, înainte de deplasarea către rampa 39B, la Kennedy Space Center (Florida), 17 ianuarie 2026. Artemis II va duce patru astronauți într-un zbor în jurul Lunii și înapoi pe Pământ. (Foto: NASA/Joel Kowsky)

De ce nu aterizează Artemis II și ce testează, de fapt, NASA

Motivul direct e simplu: Orion nu este un modul de aselenizare. Este o capsulă pentru transportul echipajului, proiectată să ducă oameni până la Lună și înapoi, nu să coboare pe suprafață. Pentru asta ai nevoie de un lander dedicat, cu sisteme separate de coborâre, aselenizare și urcare. NASA a explicat explicit că Artemis II „nu are această capabilitate”, misiunea fiind centrată pe testarea zborului cu oameni, nu pe atingerea solului lunar.

În schimb, Artemis II e încărcată cu testele care fac diferența dintre „o capsulă care poate zbura” și „o capsulă în care poți ține oameni în viață, în siguranță, în spațiul adânc”: control termic pentru confort, gestionarea umidității, consumabile (apă, hrană), sisteme sanitare, echipamente pentru exerciții, proceduri de urgență și, foarte important, reintrarea în atmosferă și recuperarea echipajului. NASA merge pe o filozofie de tip „construiești, testezi, apoi crești ambiția”, tocmai ca să reducă riscurile înainte de o aselenizare.

Realizată la bordul misiunii Apollo 8, această fotografie iconică surprinde Pământul „ieșind” de după suprafața Lunii, în timp ce capsula cu echipaj făcea istorie ocolind Luna. (Foto: William Anders/NAS)

De ce nu s-a mai aselenizat de 50 de ani și ce se schimbă acum

Ultima aselenizare cu echipaj a fost Apollo 17, în 1972. După aceea, programul Apollo a fost închis pe fondul costurilor uriașe, al schimbării priorităților politice și al ideii că „cursa către Lună” fusese deja câștigată. SUA a mutat accentul spre alte programe: stații spațiale, naveta spațială și, mai târziu, cooperarea internațională pe ISS, proiecte care au consumat bugete și au orientat NASA către orbita joasă a Pământului.

Acum, Artemis încearcă să refacă lanțul complet: rachetă grea (SLS), capsulă de transport (Orion) și un lander pentru suprafața Lunii, relatează cei de la CNN. Primul lander planificat pentru Artemis III este Starship HLS, aflat în dezvoltare, iar NASA a indicat că aselenizarea cu echipaj este prevăzută pentru Artemis III, o misiune țintită în jurul anului 2028, cu multe dependențe tehnologice și de calendar. Cu alte cuvinte, Artemis II nu „se ferește” de Lună, ci construiește, metodic, condițiile ca următoarea misiune să poată coborî acolo fără să transforme istoria într-un pariu.