Confuzia lingvistică pe care o fac mulți români: de ce nu e corect să spunem „icre de pește”

Limba română este bogată, nuanțată și, uneori, surprinzător de capricioasă. În vorbirea de zi cu zi, numeroși români folosesc expresii care par perfect firești, dar care, din punct de vedere lingvistic, sunt incorecte. Una dintre cele mai răspândite greșeli este formularea „icre de pește”, o expresie utilizată frecvent atât în conversații, cât și în meniuri sau articole culinare. Specialiștii în lingvistică atrag atenția că această construcție este, de fapt, un pleonasm, adică o repetare inutilă de sens.

De ce „icre de pește” este un pleonasm

Cuvântul „icre” desemnează exclusiv ouăle de pește. Prin definiție, termenul nu se poate referi la ouăle altor animale. Prin urmare, adăugarea sintagmei „de pește” nu face decât să repete o informație deja conținută în cuvântul „icre”. Din acest motiv, expresia „icre de pește” este considerată incorectă din punct de vedere lingvistic.

Forma corectă este, simplu, „icre”. Atunci când este necesară o precizare, aceasta se poate face prin menționarea tipului de pește: „icre de crap”, „icre de știucă” sau „icre de somon”. Astfel, informația devine clară fără a cădea în capcana repetiției de sens.

Horoscop 4 februarie 2026. Zodia care poate fi dezamăgită în iubire dacă ia decizii pripite

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Ce este pleonasmul și de ce apare atât de des

Pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în folosirea unor cuvinte sau expresii ce repetă aceeași idee. De cele mai multe ori, aceste formulări apar din dorința de a accentua o informație sau din obișnuință, fără ca vorbitorul să conștientizeze redundanța.

În limba română, pleonasmele sunt frecvente tocmai pentru că anumite cuvinte au sensuri foarte clare, iar utilizatorii limbii simt nevoia să le „explice” suplimentar, chiar dacă acest lucru nu este necesar.

Alte pleonasme frecvente în limba română

Pe lângă „icre de pește”, există numeroase alte exemple de pleonasme utilizate zilnic. Unul dintre cele mai cunoscute este „a coborî jos”. Verbul „a coborî” implică deja ideea de mișcare în jos, astfel că adverbul „jos” este redundant. Forma corectă este „a coborî” sau, eventual, „a coborî la parter”, dacă este nevoie de o precizare.

Un alt exemplu des întâlnit este „a urca sus”. Și în acest caz, verbul „a urca” conține sensul de deplasare în sus, ceea ce face ca adverbul „sus” să fie inutil.

Expresia „babă bătrână” este, de asemenea, un pleonasm. Cuvântul „babă” desemnează deja o femeie în vârstă, astfel că adjectivul „bătrână” repetă aceeași informație.

Se mai întâlnește frecvent și expresia „revino din nou”. Verbul „a reveni” înseamnă „a veni din nou”, astfel că adverbul „din nou” nu își are locul.

De ce este important să evităm pleonasmele

Utilizarea pleonasmelor nu afectează doar corectitudinea limbii, ci și claritatea mesajului. O exprimare precisă este mai elegantă și mai ușor de înțeles, mai ales în scris, unde redundanțele devin mai evidente.

În plus, evitarea pleonasmelor demonstrează o bună stăpânire a limbii române și respect față de regulile ei. În contexte formale, precum articole, documente oficiale sau discursuri publice, astfel de greșeli pot diminua credibilitatea celui care vorbește sau scrie.