Orașul care și-a făcut propriul soare. O oglindă uriașă aduce lumina în valea scufundată în întuneric din Viganella, Italia

Există locuri în Europa unde iarna nu înseamnă doar frig, ci și dispariția completă a soarelui. Nu vorbim despre Cercurile Polare, ci despre o mică localitate italiană din Alpi, unde, timp de aproape trei luni pe an, lumina nu ajunge deloc în centrul așezării. În Viganella, între noiembrie și februarie, munții care înconjoară valea blochează complet razele solare. Localnicii trăiesc, practic, într-o umbră permanentă, într-o rutină în care ziua arată la fel ca noaptea.

Și totuși, Viganella a găsit o soluție. Nu una simbolică, ci una concretă: și-a construit propriul „soare”, o oglindă uriașă care reflectă lumina de pe versantul opus direct în piața orășelului. Un gest tehnic, dar și profund uman, care a transformat o problemă geografică într-o poveste devenită celebră în toată lumea.

O localitate fără soare timp de 83 de zile pe an

Viganella se află la granița dintre Italia și Elveția, într-o vale îngustă, străjuită de munți înalți. Din cauza poziției geografice, soarele dispare complet din localitate începând cu 11 noiembrie și revine abia pe 2 februarie. Timp de aproximativ 83 de zile, razele nu ajung deloc pe străzi, în piață sau pe fațadele caselor.

Istoria locului datează din secolul al XIII-lea, ceea ce înseamnă că generații întregi au trăit aceste ierni întunecate. În fiecare an, întoarcerea soarelui era sărbătorită ca un eveniment aproape ritualic, cu haine tradiționale și obiceiuri vechi. Dar, pe termen lung, lipsa luminii și izolarea au contribuit și la depopulare. Astăzi, Viganella are puțin peste o sută de locuitori, scriu cei de la Vice.

În anii ’90, când orășelul pierdea tot mai mulți oameni, autoritățile locale au început să caute o soluție care să facă iernile mai suportabile. Nu era vorba doar de confort, ci și de un mod de a păstra comunitatea vie.

Heliostatele, acționate de motoare controlate de computer, reglează poziția oglinzilor uriașe, urmărind traiectoria soarelui pentru a reflecta lumina în valea de dedesubt.

Oglinda care „fură” soarele de pe munte

Ideea a venit de la arhitectul local Giacomo Bonzani, la solicitarea primarului de atunci, Franco Midali. Provocarea a fost simplă în formulare, dar extrem de dificilă în practică: să aducă lumina soarelui într-un loc unde munții o blochează complet.

Soluția a fost instalarea unei oglinzi uriașe – un heliostat – pe unul dintre versanții de deasupra localității. Cu o lățime de aproximativ opt metri și o înălțime de cinci metri, oglinda este controlată de un sistem computerizat care urmărește traiectoria soarelui și reflectă lumina exact spre piața centrală a Viganellei.

Proiectul a fost finalizat în 2006 și a costat în jur de 100.000 de euro. Iarna, timp de aproximativ șase ore pe zi, oglinda aduce lumina în orășel. Nu este la fel de puternică precum soarele direct, dar suficientă pentru a lumina spațiul public, a încălzi ușor zona și, mai ales, pentru a schimba complet atmosfera. În restul anului, sistemul este acoperit și nu este folosit.

Localnici și turiști se bucură de razele soarelui aduse de o placă de oțel realizată la comandă, de 40 de metri pătrați, montată pe vârful muntelui Scagiola, la 1.100 de metri altitudine, deasupra micuțului sat Viganella din Alpii italieni.

Mai mult decât tehnologie: o soluție pentru comunitate

Dincolo de ingeniozitatea tehnică, proiectul are o dimensiune profund umană. Fostul primar spunea că scopul nu a fost doar unul „inginerește”, ci social: oamenii aveau nevoie de un motiv să iasă din case iarna, să se întâlnească în piață, să simtă că orașul trăiește chiar și în cele mai întunecate luni ale anului.

Artiști, fotografi și jurnaliști au ajuns ulterior la Viganella pentru a documenta oglinda. Imaginile cu razele de soare „teleportate” peste munți au devenit virale, iar povestea acestei așezări a inspirat și alte comunități aflate în situații similare.

Un exemplu celebru este orașul norvegian Rjukan, care, în 2013, a instalat un sistem asemănător pentru a aduce lumină într-o vale umbrită mare parte din an. Ideea s-a răspândit ca simbol al modului în care tehnologia poate corecta limitele geografiei, fără a distruge peisajul.

În Italia, în valea abruptă Antrona, Viganella a inaugurat pe 17 decembrie 2006 o oglindă uriașă care reflectă lumina soarelui în piața satului. Până atunci, cei 197 de locuitori nu aveau soare direct din noiembrie până în februarie. Oglinda, o placă de oțel de aproximativ 8 pe 6 metri, este controlată de un computer și funcționează iarna.

Un „soare” artificial și o lecție despre adaptare

Viganella nu a schimbat munții și nu a mutat orașul. A ales, în schimb, să se adapteze cu o soluție simplă, dar spectaculoasă. O oglindă care nu produce energie, nu poluează și nu consumă resurse semnificative, ci doar redirecționează ceea ce există deja.

Într-o epocă în care vorbim despre tehnologii futuriste și orașe „inteligente”, povestea acestei mici localități italian arată că uneori cele mai puternice inovații nu sunt cele mai complexe. Sunt cele care răspund unei nevoi reale și care pun oamenii în centrul soluției.

Viganella nu și-a inventat soarele. L-a împrumutat, cu ajutorul unei oglinzi, pentru a-și păstra comunitatea vie într-o vale care, altfel, ar fi rămas luni întregi în întuneric.