Ce spun studiile despre efectele inteligenței artificiale asupra capacității de a gândi

Inteligența artificială a devenit, într-un timp foarte scurt, un instrument obișnuit pentru milioane de oameni. De la elevi și studenți, până la angajați din corporații sau cercetători, tot mai multe sarcini sunt delegate chatboților și altor sisteme AI.

Însă această eficiență crescută vine la pachet cu o întrebare esențială: ce se întâmplă cu gândirea noastră atunci când lăsăm tehnologia să „gândească” în locul nostru?

Mai mulți experți în neuroștiință, educație și tehnologie avertizează că utilizarea excesivă a inteligenței artificiale poate reduce implicarea cognitivă a utilizatorilor.

Pe termen lung, această dependență ar putea afecta gândirea critică, memoria și capacitatea de rezolvare independentă a problemelor, mai ales în rândul tinerilor.

Cercetările recente sugerează că, deși AI oferă rezultate rapide și aparent mai bune, procesul de învățare în sine poate deveni mai superficial, cu consecințe greu de ignorat.

Studii care indică o scădere a activității cognitive

Un studiu publicat la începutul anului de cercetători de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) a atras atenția comunității științifice.

Participanții care au folosit ChatGPT pentru a redacta eseuri au prezentat o activitate mai redusă în rețelele cerebrale asociate procesării cognitive, comparativ cu cei care au lucrat fără ajutorul AI.

Mai mult, acești participanți au întâmpinat dificultăți în a-și aminti conținutul propriilor texte și în a le cita ulterior, un indiciu clar că implicarea lor mentală a fost limitată.

Activitatea cerebrală a fost monitorizată prin electroencefalografie (EEG), folosind electrozi plasați pe scalp, iar concluzia cercetătorilor a fost că există un risc real de diminuare a abilităților de învățare atunci când sarcinile intelectuale sunt externalizate constant.

Rezultate similare au apărut într-o cercetare realizată de Universitatea Carnegie Mellon, în colaborare cu Microsoft. Studiul a analizat comportamentul a peste 300 de angajați care utilizau frecvent instrumente AI în activitatea profesională.

Concluzia a fost că o încredere ridicată în capacitatea AI de a rezolva sarcini este corelată cu un efort mai redus de gândire critică, chiar dacă productivitatea aparentă crește.

Elevii, profesorii și riscul dependenței de AI

Impactul inteligenței artificiale este resimțit puternic și în educație. Un studiu publicat de Oxford University Press arată că șase din zece elevi din Marea Britanie consideră că AI le-a afectat negativ abilitățile legate de teme.

Totuși, datele sunt mai nuanțate: majoritatea elevilor recunosc că tehnologia i-a ajutat să-și dezvolte cel puțin o competență, precum creativitatea, rezolvarea problemelor sau revizuirea lucrărilor.

Problema apare atunci când AI face munca „prea ușoară”. Aproximativ un sfert dintre elevi afirmă că folosirea frecventă a inteligenței artificiale le reduce efortul intelectual, ceea ce poate duce, în timp, la slăbirea abilităților de bază.

Profesorul Wayne Holmes, specialist în educație și AI la University College London, vorbește despre un risc de „atrofie cognitivă”, un fenomen similar cu pierderea abilităților fizice atunci când nu sunt folosite.

Exemple din medicină susțin această idee: studii realizate de Harvard Medical School arată că, deși AI poate îmbunătăți performanța unor medici, în alte cazuri reduce capacitatea de învățare și adaptare. Rezultatele sunt mai bune pe termen scurt, dar progresul profesional poate fi afectat pe termen lung.

Reprezentanții OpenAI susțin că inteligența artificială ar trebui utilizată ca un instrument de sprijin, nu ca un furnizor automat de răspunsuri.

Folosită ca tutor, AI poate accelera învățarea, mai ales în momentele în care accesul la profesori sau mentori nu este posibil. Totuși, specialiștii insistă că utilizatorii trebuie să înțeleagă cum funcționează aceste sisteme și care sunt limitele lor.

În lipsa unei utilizări conștiente și echilibrate, inteligența artificială riscă să devină nu doar un ajutor, ci și un factor care ne „lenevește” creierul. Iar această problemă nu ține de viitor, ci de modul în care alegem să folosim tehnologia chiar acum.