Puterea limbajului asupra creierului: Cum ne schimbă simplele cuvinte modul de a gândi

Felul în care vorbim nu este doar un instrument de comunicare, ci un factor activ care modelează modul în care gândim și percepem realitatea.

Autorul și cercetătorul american Gregg Braden susține că fiecare cuvânt rostit are un impact direct asupra conexiunilor neuronale din creier, influențând nu doar starea noastră mentală, ci și felul în care interpretăm lumea din jur.

Într-o serie de explicații publicate pe canalul său de YouTube, Braden pornește de la ideea că limbajul nu este un simplu „ambalaj” pentru gânduri, ci chiar structura prin care gândurile devin posibile.

Potrivit acestuia, modul în care neuronii se conectează este strâns legat de tiparele lingvistice pe care le folosim zilnic, iar schimbarea limbajului poate duce, în timp, la schimbarea creierului.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Această perspectivă nu este una complet nouă. Ea se sprijină pe cercetări mai vechi din lingvistică și antropologie, care au analizat legătura dintre limbă, cultură și cogniție, oferind exemple concrete despre felul în care diferite limbi structurează realitatea în moduri distincte.

Ce ne învață limba Hopi despre percepția timpului și a realității

Unul dintre exemplele centrale invocate de Gregg Braden este studiul limbii Hopi, analizată la începutul secolului XX de lingvistul Benjamin Lee Whorf. Acesta a observat că limba vorbită de tribul Hopi, din nordul Arizonei, funcționează după principii radical diferite față de limbile indo-europene. În Hopi, realitatea este descrisă ca un flux continuu, în care totul este interconectat și ancorat în prezent.

Spre deosebire de limbile moderne occidentale, Hopi nu utilizează substantive sau structuri clare pentru a delimita trecutul și viitorul ca entități separate. În schimb, accentul cade pe desfășurarea evenimentelor, pe validitatea lor și pe relația dintre acțiuni. Verbele nu sunt organizate în timpuri gramaticale clasice, ci în funcție de durată, repetitivitate și stadiul acțiunii.

Enciclopedia Britannica arată că această particularitate a stârnit interesul cercetătorilor tocmai pentru modul neobișnuit în care sunt corelate spațiul și timpul. De pildă, un eveniment aflat la o distanță mare este perceput automat ca fiind mai îndepărtat și în plan temporal, ceea ce sugerează o legătură profundă între experiența fizică și cea cognitivă.

Pentru Braden, acest tip de limbaj reflectă o gândire a conexiunii și a unității, în care separarea artificială a timpului dispare, iar experiența este trăită ca un tot coerent.

Limbajul separării versus limbajul conexiunii și efectele asupra creierului

Pornind de la acest contrast, Gregg Braden introduce ideea existenței a două tipuri fundamentale de limbaj: limbajul separării și limbajul conexiunii.

În opinia sa, multe limbi moderne, inclusiv engleza, sunt construite pe opoziții clare: eu versus tu, noi versus ei, câștigători versus învinși. Aceste structuri lingvistice favorizează o gândire conflictuală și competitivă, care se reflectă ulterior în comportamente sociale și politice.

În schimb, un limbaj axat pe conexiune promovează cooperarea, comunitatea și sentimentul de unitate. Braden susține că atunci când adoptăm conștient un astfel de limbaj, activăm procese de neuroplasticitate. Cu alte cuvinte, creierul începe să creeze noi legături neuronale care susțin tipare diferite de gândire și acțiune.

Pentru a ilustra acest mecanism, autorul face apel la propria experiență de muzician. El explică faptul că procesul de învățare, fie că este vorba despre cântatul la chitară, învățarea unei limbi străine sau rezolvarea unor probleme complexe, declanșează inițial un efort conștient, mecanic. La un moment dat însă, apare un prag în care noile conexiuni neuronale se stabilizează, iar exprimarea devine naturală.

Același principiu se aplică și limbajului cotidian. Cuvintele pe care le folosim constant nu sunt neutre: ele sunt strâns legate de rețelele neuronale care ne susțin gândirea. Schimbând vocabularul și structurile prin care ne exprimăm, putem influența modul în care creierul procesează realitatea.