Domnica și Amza Pellea, o dragoste la prima vedere care a dăinuit un sfert de secol. Marele actor și-a riscat viața pentru femeia care i-a devenit jumătate
- Prima întâlnire: un ștrand, o frumusețe răpitoare și un gest nebunesc
- O întâlnire nocturnă cu aer de film romantic
- O noapte memorabilă și o declarație de dragoste neașteptată
- Logodna și căsătoria: începutul unui parteneriat de o viață
- Cariera lui Amza Pellea și puterea din spatele actorului
- Ultimii ani, o durere împărțită în tăcere
- Moștenirea unei iubiri care a trecut proba timpului
Pe 12 decembrie 2025 se împlinesc 42 de ani de la plecarea dintre noi a lui Amza Pellea, unul dintre cei mai îndrăgiți și talentați actori ai României. Moartea sa prematură, la doar 52 de ani, a lăsat un gol greu de umplut în lumea artistică, însă pe lângă rolurile memorabile, el a lăsat în urmă și o poveste de iubire care continuă să emoționeze: legătura profundă și luminoasă dintre el și Domnica, femeia care i-a devenit soție, prietenă și sprijin necondiționat.
Prima întâlnire: un ștrand, o frumusețe răpitoare și un gest nebunesc
Amza a intrat în istoria filmului și teatrului românesc prin interpretări impresionante – de la Decebal și Mihai Viteazul la creația iconică „Nea Mărin”. Însă, dincolo de scena strălucitoare, viața sa personală se clădea pe o dragoste autentică, născută dintr-o întâlnire cu totul neobișnuită.
Povestea începutului lor, plină de umor și de farmec, a fost rememorată în detaliu de fiica lor, Oana Pellea. Într-o zi obișnuită, aflat la Craiova alături de colegii săi Răuțchi și Cozorici, Amza a mers la ștrand.
Acolo, printre oameni și zarvă, a apărut Domnica, o tânără superbă cu ochi verzi, un zâmbet cald și un aer liber, sportiv, fusese chiar campioană la gimnastică la juniori. Îi plăceau aventurile, știa să meargă în picioare pe motocicletă și dansa rock’n’roll ca nimeni alta.
Când a văzut-o, Amza a rămas impresionat. Prietenii l-au avertizat imediat că Domnica era prea curtată și că nu avea nicio șansă. Dar actorul nu a ținut cont. Fără să clipească, deși nu știa să înoate, s-a aruncat în bazin după ea.
Colegii îl vedeau cum dispare pe fundul apei și reapare înghițind aer, dar insistând să-i vorbească fetei care, firește, nici măcar nu îl observa. Pentru Domnica, el era doar unul dintre nenumărații tineri care încercau să o impresioneze. Totuși, acea clipă a fost scânteia unei pasiuni ce avea să dureze un sfert de secol.
O întâlnire nocturnă cu aer de film romantic
În aceeași seară, Amza i-a propus Domnicăi să se vadă în parcul mare din Craiova. Și deși inițial nu voia să meargă, destinul a îndemnat-o ca, cu zece minute înainte de ora stabilită, să se îmbrace și să pornească spre parc. Acolo, sub lumina palidă a felinarelor, s-a consumat unul dintre cele mai frumoase momente din povestea lor.
La 23:30, Amza, resemnat și convins că nu avea s-o mai întâlnească, se plimba singuratic, cu mâinile în buzunare, fluierând melancolic „Je suis seul ce soir”. Dintr-un copac, o voce subțire i-a șoptit: „Pâs-pâs!”. Când a ridicat privirea și a zărit-o, i s-a părut ireal.
A ajutat-o să coboare și, în stilul său teatral, i-a recitat câteva versuri din Minulescu: „Și ai să mă uiți, căci și uitarea e scrisă-n legile omenești”. Așa a cucerit-o cu adevărat. Primul lor sărut, pe Podul din Parcul Bibescu, a pecetluit începutul unei povești care nu avea să se mai clintească.
O noapte memorabilă și o declarație de dragoste neașteptată
După ce a condus-o acasă, o ultimă scenă – aparent comică – avea să devină moment definitoriu al serii. La despărțire, Amza i-a sărutat mâna, iar Domnica, emoționată până peste poate, a uitat de pragul casei și s-a împiedicat.
A căzut, s-a julit pe genunchi, și-a rupt rochia și a intrat în casă plângând și ciufulită, spre groaza părinților care o așteptau disperați.
La întrebarea „Ce s-a întâmplat?”, tânăra, printre lacrimi, a rostit doar atât: „M-am în-dră-gos-tiiit!”. A fost începutul unui drum lung, pavat cu iubire, complicitate și prietenie profundă.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/12/Amza-Pellea-alaturi-de-sotia-Domnica-si-fiica-lor-Oana.jpg)
Amza Pellea, alături de soția Domnica și fiica lor Oana
Logodna și căsătoria: începutul unui parteneriat de o viață
Câteva săptămâni mai târziu, la Craiova, pe 13 septembrie 1958, cei doi s-au logodit. Pe 28 septembrie, tot acolo, s-au căsătorit. A urmat o viață trăită intens, plină de momente frumoase, de sprijin reciproc și de loialitate necondiționată. Amza o numea cu tandrețe „asta mică” și spunea mereu că fără ea nu ar fi fost nimic.
Domnica i-a fost alături în toate momentele grele sau luminoase. A fost martoră la succesul fulminant al personajului „Nea Mărin”, la rolurile-hiturilor istorice, la aplauzele și la oboseala turneelor, dar și la greutățile unei profesii care consuma enorm. Împreună, au crescut-o pe Oana și au construit o familie legată de valori solide și de un devotament rar.
Cariera lui Amza Pellea și puterea din spatele actorului
Cu o filmografie de peste 50 de roluri și cu zeci de apariții teatrale, Amza Pellea este considerat și astăzi unul dintre cei mai mari actori ai României. A interpretat personaje istorice cu o forță extraordinară, dar a intrat în inima publicului mai ales prin umorul și naturalețea lui Nea Mărin, creație proprie devenită fenomen cultural.
Totuși, în spatele marelui actor se afla un om sensibil, cald și profund, care găsea în Domnica echilibrul de care avea nevoie. Relația lor era mai mult decât o poveste de dragoste – era un parteneriat autentic, construit pe respect, încredere și prietenie.
Ultimii ani, o durere împărțită în tăcere
Pe 12 decembrie 1983, Amza Pellea s-a stins din viață, după o boală grea: cancer pulmonar. Avea doar 52 de ani. Dispariția lui a zguduit profund lumea artistică și a lăsat-o pe Domnica devastată.
Doar două zile mai târziu, pe 14 decembrie – chiar de ziua ei –, Domnica și-a îngropat soțul. Din acel moment, aniversarea ei s-a transformat, an după an, într-o zi de reculegere, nu de sărbătoare.
A trăit încă 20 de ani purtând cu ea amintirea unei iubiri care nu s-a estompat niciodată. În 2003, Domnica s-a stins și ea, lăsând în urmă imaginea unei femei discrete, puternice și profund devotate.
Moștenirea unei iubiri care a trecut proba timpului
Astăzi, povestea lor continuă să fie una dintre cele mai frumoase din cinematografia și teatrul românesc. Nu doar pentru romantismul începutului sau pentru intensitatea sentimentelor, ci pentru faptul că cei doi au reușit să rămână uniți într-o lume agitată, plină de provocări și presiuni.
Amza și Domnica au dovedit că iubirea adevărată se construiește în timp, că se naște din gesturi nebunești, din coincidențe amuzante, din versuri recitate în parc și din complicitatea de zi cu zi. La 42 de ani de la dispariția marelui actor, povestea lor rămâne un reper și o mărturie că dragostea autentică poate depăși timpul, despărțirea și chiar moartea.
O poveste care nu se uită – așa cum nici Amza, nici Domnica nu se vor uita vreodată din sufletul celor care i-au iubit.