Statui neterminate și mistere dezlegate: ce arată noul model 3D al carierei de pe Insula Paștelui despre civilizația care a ridicat moaii

Arheologii au făcut un pas semnificativ în înțelegerea unuia dintre cele mai fascinante mistere ale lumii: modul în care au fost create și organizate giganticele statui moai de pe Insula Paștelui. Un nou model 3D, realizat cu o precizie fără precedent, dezvăluie detalii esențiale despre felul în care populația polineziană a lucrat în cariera Rano Raraku și rescrie o parte importantă din ceea ce se știa despre societatea din Rapa Nui. Concluziile cercetătorilor arată că producția moailor nu era centralizată, așa cum s-a crezut mult timp, ci realizată de grupuri și familii independente, fiecare având propriile metode și propriile zone de lucru.

Acest nou set de date vine nu doar cu informații despre tehnicile de extracție și sculptură, ci și cu explicații alternative despre structura socială a comunităților polineziene. Rezultatele pun sub semnul întrebării teoriile întunecate despre colaps societal și scot în lumină o civilizație adaptabilă, organizată și mult mai stabilă decât s-a presupus în trecut, potrivit CNN.

Cercetarea publicată în jurnalul PLOS One prezintă primul model 3D de înaltă rezoluție al carierei Rano Raraku, locul în care se află sute de statui neterminate. Folosind peste 11.000 de imagini aeriene realizate cu drona, specialiștii au reușit să reconstruiască digital întregul sit, surprinzând atât statuile sculptate parțial, cât și urmele lăsate de generațiile de artizani polinezieni.

Modelul evidențiază 426 de moai în diferite stadii de execuție, 341 de tranșee săpate pentru conturarea blocurilor de rocă, 133 de zone de unde statuile au fost extrase cu succes, dar și cinci puncte de ancorare folosite pentru coborârea megaliților pe pante. Fiecare detaliu contrazice ideea unui proces industrial centralizat și indică o organizare fragmentată, în care comunități distincte lucrau în paralel după tehnici proprii.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Profesorul Carl Lipo, unul dintre autorii studiului, subliniază că variațiile dintre zonele de lucru sunt evidente: stilurile de sculptură diferă, metodele de extracție nu sunt uniforme, iar orientarea treptelor tăiate în rocă variază de la un grup la altul. Această diversitate sugerează că nu exista un conducător unic care să coordoneze activitatea la scară insulară.

Mamutul neterminat și munca titanică a comunităților polineziene

Printre statuile surprinse în modelul 3D se află și cea mai mare sculptură moai cunoscută: Te Tokanga. Dacă ar fi fost finalizată, ar fi măsurat 21 de metri înălțime și ar fi cântărit aproape 270 de tone – mai mult decât dublul greutății medii a moailor obișnuiți. Este una dintre dovezile cele mai clare că unele comunități depășeau limitele practice, probabil într-o formă de competiție simbolică între grupuri.

Studiul arată și că statuile erau sculptate în poziție culcată, direct din roca vulcanică a craterului, cu detaliile feței realizate înainte ca întregul contur să fie desprins din masivul natural. Metoda permitea artizanilor să aibă stabilitate și control pe parcursul sculpturii, reducând riscul de deteriorare a materialului.

Interesant este că numărul mare de statui rămase în carieră nu indică un abandon brusc, ci un proces firesc: Insula Paștelui producea constant moai noi până la momentul în care contactul cu europenii a adus boli și schimbări radicale în comunitate.

Ce ne spune modelul 3D despre societatea din Rapa Nui

Multă vreme s-a crezut că ridicarea moailor a fost posibilă doar într-o societate strict ierarhizată, condusă de un lider suprem. Această ipoteză s-a transformat într-o teorie majoră despre colapsul civilizației: populația ar fi defrișat pădurea pentru a transporta statui masive, iar epuizarea resurselor ar fi provocat declinul.

Noul model 3D contrazice însă o parte importantă din această interpretare. Lipsa unei coordonări centralizate, diversitatea tehnicilor și fragmentarea zonelor de lucru arată mai degrabă o societate formată din grupuri autonome, fiecare cu propriile proiecte și tradiții. Această organizare sugerează o cultură flexibilă, adaptată la un mediu izolat și dificil.

Specialiștii care au analizat modelul spun că datele se aliniază cu observațiile cercetătorilor din secolul trecut, care documentaseră structuri sociale bazate pe clanuri și familii extinse. Producția descentralizată a megaliților întărește ideea că Rapa Nui era un spațiu bine gestionat, lipsit de un lider absolut și dominat de cooperare moderată, nu de exploatare haotică.

Acest nou punct de vedere respinge scenariile catastrofice conform cărora civilizația s-ar fi prăbușit din cauza monumentelor pe care ea însăși le-a creat. Dimpotrivă, studiul susține că declinul a fost provocat mai degrabă de contactul cu lumea exterioară și de bolile aduse de europeni, nu de supraconsum intern.

Modelul 3D realizat la Rano Raraku oferă cea mai completă imagine de până acum asupra modului în care au fost create statuile moai și schimbă fundamental înțelegerea despre societatea care le-a ridicat. Departe de a ilustra un colaps autogenerat sau o ierarhie opresivă, aceste noi informații arată o cultură complexă, creativă și perfect adaptată condițiilor sale extreme. Moaii rămân una dintre cele mai impresionante realizări megalitice din lume, iar acum încep să spună o poveste mai nuanțată – una despre comunitate, diversitate și reziliență.