Obiceiul cu telefonul care îți poate sabota relația. Cum să oprești „phubbing-ul” și ce este acesta

În teorie, știm cu toții că telefoanele nu sunt cel mai bun prieten al relațiilor. În practică însă, de multe ori ajungem să butonăm ecranul exact când cineva drag ne vorbește. Fix de aici pornește „phubbing-ul” – obiceiul de a-l ignora pe cel de lângă tine în favoarea telefonului, de cele mai multe ori fără să-ți dai seama. Iar psihologii avertizează: acest gest aparent banal poate eroda serios conexiunea din cuplu sau relația cu propriii copii.

Ce este „phubbing-ul” și de ce doare mai mult decât crezi

„Phubbing” vine din combinația dintre „phone” și „snubbing” (a ignora, a trata cu dispreț). Nu e neapărat un gest rău intenționat: de multe ori vrei doar „să verifici ceva rapid” sau să răspunzi la un mesaj. Problema apare atunci când, încet-încet, momentele petrecute cu partenerul sau cu copiii sunt fragmentate constant de notificări, scroll și conversații paralele pe WhatsApp.

Specialiștii spun că, atunci când cineva se simte phubbed – ignorat în favoarea ecranului – apare o reacție emoțională clară: sentimentul că nu mai e important, că nu mai contează la fel de mult ca ceea ce se întâmplă pe telefon. În cuplu, asta poate duce la frustrare, gelozie, retragere și, în final, la un climat de tensiune mocnită. În relația părinte–copil, efectele pot fi chiar mai dure: legături emoționale slăbite la cei mici și stimă de sine afectată la adolescenți.

Studiile citate de psihologi arată că, în general, cu cât o persoană simte mai des că este ignorată pentru telefon, cu atât percepe relația ca fiind mai proastă. Nu toți reacționează la fel – contează mult personalitatea, insecuritățile, istoricul relației – însă „spirala” este comună: dacă tu te simți ignorat, e foarte probabil să scoți și tu telefonul, iar contactul real se rupe pentru amândoi.

Un truc simplu care poate salva momentele împreună

Vestea bună este că soluțiile nu presupun să arunci telefonul pe geam sau să devii brusc „offline”. Un psiholog propune o strategie extrem de simplă, dar surprinzător de eficientă: de fiecare dată când pui mâna pe telefon în prezența cuiva, spune cu voce tare ce faci și apoi, când ai terminat, pune-l jos și reia conversația.

De exemplu: „Îmi verific trenul, durează un minut”, „Îi răspund mamei și gata”, „Văd doar cine mi-a scris la serviciu”. În momentul în care numești intenția, se întâmplă două lucruri importante. Mai întâi, partenerul sau copilul tău înțelege că nu îl ignori pur și simplu și că va avea din nou atenția ta. Apoi, tu însuți devii mai conștient de gestul pe care îl faci și ești mai puțin tentat să aluneci în scroll la nesfârșit prin aplicații.

Potrivit BBC, psihologii subliniază că aici nu e vorba de perfecțiune, ci de intenție. Nimeni nu poate fi 100% prezent, 100% din timp. Dar faptul că îți anunți gestul, că îți asumi „ruperea” momentului și revii vizibil în conversație transmite un mesaj puternic: „Ești important pentru mine, chiar dacă uneori trebuie să mă uit la telefon”.

Fie că ești în cuplu, părinte sau prieten, întrebarea nu este dacă să mai folosești telefonul, ci cum. Iar data viitoare când te trezești că deblochezi ecranul în timp ce cineva îți povestește ceva, încearcă să numești ceea ce faci. S-ar putea ca acest mic detaliu să facă diferența dintre o seară petrecută „împreună, dar separați” și un moment de adevărată conexiune.