Cometa C/2025 K1 (ATLAS) a supraviețuit trecerii periculoase pe lângă Soare și a devenit aurie, spre uimirea astronomilor
Un nou fenomen cosmic atrage atenția oamenilor de știință din întreaga lume: cometa C/2025 K1 (ATLAS), descoperită în primăvara acestui an, a căpătat o nuanță aurie spectaculoasă după ce a trecut extrem de aproape de Soare. Schimbarea neașteptată de culoare, observată în ultimele săptămâni, i-a surprins chiar și pe cercetătorii care urmăresc evoluția corpurilor cerești din sistemul nostru solar.
Cometa C/2025 K1 a fost descoperită în luna mai de astronomii care operează sistemul ATLAS (Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System) – o rețea de telescoape amplasate în Hawaii, Chile și Africa de Sud. Deși a trecut inițial neobservată din cauza interesului uriaș pentru cometa interstelară 3I/ATLAS, acest nou obiect ceresc a devenit acum subiect de fascinație globală.
Pe 8 octombrie, C/2025 K1 a atins punctul cel mai apropiat de Soare, numit perihelion, la o distanță de doar 50 de milioane de kilometri – de patru ori mai aproape decât celebra 3I/ATLAS. Mulți specialiști credeau că apropierea de steaua noastră centrală o va distruge complet, din cauza gravitației intense și a temperaturilor extreme. Totuși, cometa nu doar că a supraviețuit, ci a oferit un spectacol cosmic impresionant: o coadă lungă, strălucitoare și o lumină aurie rar întâlnită.
Fotografii spectaculoase realizate de astrofotograful Dan Bartlett din California arată cometa ca o panglică de aur care străbate cerul. „Această cometă nu ar fi trebuit să supraviețuiască trecerii din 8 octombrie. Și totuși a făcut-o, iar acum arată un amestec de roșu, maro și auriu – o combinație foarte rară în rândul cometelor”, a declarat Bartlett pentru Spaceweather.com. Alte imagini similare au fost captate și din Arizona, confirmând aspectul neobișnuit.
Misterul culorii aurii
În mod normal, cometele par albe, deoarece reflectă lumina solară în toate lungimile de undă. Totuși, unele pot căpăta nuanțe diferite în funcție de compoziția chimică a gazelor și prafului care formează coma – norul de material care le înconjoară. În ultimii ani, mai multe comete au fost observate cu nuanțe verzi, datorită prezenței moleculelor de dicarbon sau cianură, cum s-a întâmplat în cazul cometei Nishimura sau al celei supranumite „cometa diavolului” (12P/Pons-Brooks).
C/2025 K1 este diferită. Potrivit astronomului David Schleicher de la Observatorul Lowell din Arizona, cometa are o cantitate surprinzător de mică de molecule ce conțin carbon, cum ar fi monoxidul de carbon, dicarbonul sau cianura. Doar două alte comete cunoscute au avut o compoziție similară. Această absență pare a fi principala cauză a culorii aurii, deși cercetătorii nu pot explica încă mecanismul exact. O altă ipoteză este că apropierea extremă de Soare a modificat structura particulelor de praf, schimbând modul în care acestea reflectă lumina.
De asemenea, specialiștii cred că raportul scăzut dintre gaz și praf ar putea contribui la această nuanță unică. Cu alte cuvinte, praful reflectă lumina solară diferit, iar lipsa anumitor gaze face ca spectrul luminos să se încline către tonuri calde, aurii.
O șansă rară de observare pentru pasionații de astronomie
Cometa are în prezent o magnitudine aparentă de 9 – la fel de luminoasă ca 3I/ATLAS după propria sa „explozie de strălucire” produsă tot în urma trecerii pe lângă Soare. Deși nu poate fi văzută cu ochiul liber, C/2025 K1 poate fi observată cu un telescop modest sau cu un binoclu dedicat astronomiei.
În aceste zile, cometa se află între constelațiile Fecioara (Virgo) și Leul (Leo), fiind vizibilă cel mai clar înainte de răsărit, în direcția estică a cerului. Va atinge cel mai apropiat punct față de Pământ pe 25 noiembrie și, potrivit calculelor, va rămâne vizibilă până la începutul lunii decembrie.
Pentru astronomi, supraviețuirea și transformarea cometei C/2025 K1 (ATLAS) reprezintă o oportunitate rară de a studia reacțiile materiei cometare la temperaturi extreme și influența directă a Soarelui asupra corpurilor fragile din sistemul nostru solar. Iar pentru pasionații de observații nocturne, această „panglică aurie” traversând spațiul rămâne un spectacol de neratat – o dovadă că, uneori, chiar și în cosmos, frumusețea apare acolo unde nimeni nu o așteaptă.