De ce nu mor păsările când stau pe liniile electrice de 400.000 de volți: Explicația oamenilor de știință

Păsările care se așază pe liniile de înaltă tensiune de 400.000 de volți, folosite și în România pentru transportul energiei electrice, par să sfideze legile fizicii.

Priveliștea este, de altfel, familiară, zeci de vrăbii, ciori sau grauri stau liniștiți pe firele ce duc curentul către marile orașe, fără a fi electrocutați. Fenomenul ridică o întrebare firească: de ce nu pățesc nimic, deși ating un conductor aflat sub o tensiune uriașă?

Răspunsul ține de principiile elementare ale electricității, explicate încă din secolul XIX de fizicieni precum James Clerk Maxwell. Pe scurt, păsările nu mor pentru că nu închid circuitul electric, adică nu oferă curentului o cale completă de la sursă la pământ, scrie IFL Science.

De ce pot sta păsările pe firele de 400 kV fără să pățească ceva

Pentru ca un curent electric să traverseze un corp, este nevoie ca acesta să fie atins de două puncte aflate la tensiuni diferite.

În cazul păsărilor, ambele picioare ating același fir, care se află la aceeași tensiune electrică. În lipsa unei diferențe de potențial între cele două puncte de contact, nu există curent care să circule prin corpul păsării, iar aceasta rămâne în siguranță.

Situația s-ar schimba complet dacă pasărea ar atinge simultan două fire sau un fir și un obiect legat la pământ, cum ar fi un stâlp metalic.

În acel moment, s-ar crea o cale prin care curentul ar putea trece, provocând electrocutarea. Conform unor studii internaționale, milioane de păsări mari, în special răpitoare precum vulturii sau acvilele, mor anual din această cauză, tocmai fiindcă anvergura aripilor lor permite atingerea simultană a două conductoare.

De ce contează curentul, nu doar tensiunea

Deși tensiunea liniilor de transport din România poate ajunge la 400.000 de volți, acest lucru nu este periculos în sine pentru o pasăre, atâta timp cât nu există un flux de curent.

Ceea ce omoară, de fapt, nu este tensiunea, ci curentul electric, adică fluxul de sarcini care trece printr-un corp. Tensiunea doar împinge aceste sarcini, asemenea presiunii apei într-o țeavă. Dacă nu există o ieșire (adică o cale către pământ), nici curentul nu are unde să circule.

Este același motiv pentru care un om ar fi grav electrocutat dacă ar atinge un fir de înaltă tensiune stând pe pământ: corpul său ar completa circuitul, permițând curentului să curgă spre sol.

Așadar, păsările supraviețuiesc pentru că rămân izolate electric. Ele folosesc firele doar ca punct de sprijin, fără a crea o punte între două tensiuni diferite.

Din punct de vedere fizic, ele nu oferă curentului o cale mai ușoară decât conductorul însuși, și de aceea, chiar și la 400.000 de volți, rămân complet nevătămate.

Liniile de transport ale energiei din România funcționează la aceleași niveluri de tensiune ca în restul Europei, dar principiile de bază ale electricității rămân neschimbate: fără o diferență de potențial și o cale completă a curentului, nu există pericol real.

Păsările știu asta instinctiv, sau, mai exact, evoluția le-a învățat „trucul” prin care pot profita de cele mai sigure puncte de observație din lume: firele de 400 kV.