Cum ar fi fost cărate statuile de pe Insula Paștelui: Un nou studiu face lumină în acest caz

Un nou studiu publicat în Journal of Archaeological Science sugerează că statuile monumentale de pe Insula Paștelui, cunoscute sub numele de moai, ar fi putut fi transportate printr-o tehnică ingenioasă bazată pe „dinamica pendulului”, folosind doar frânghii și un grup mic de oameni.

Conform cercetătorilor, pentru a „plimba” o statuie de câteva tone ar fi fost nevoie de cel mult 15 până la 60 de persoane, iar uneori chiar mai puține pentru a menține mișcarea.

Studiul, realizat de o echipă condusă de antropologii Carl Lipo (Universitatea Binghamton, SUA) și Terry Hunt (Universitatea din Arizona), reia o ipoteză propusă anterior: că statuile ar fi fost mișcate în poziție verticală, balansându-se lateral, asemenea unui om care merge.

Cercetătorii au folosit modele 3D pentru a testa modul în care forma, greutatea și înclinarea moai-urilor ar fi permis acest tip de mișcare controlată, așa cum scria redacția noastră în urmă cu câteva zile.

Cum ar fi funcționat mișcarea bazată pe „pendulum dynamics”

Analiza detaliată a 62 de statui aflate de-a lungul vechilor drumuri ale insulei, numite „road moai”, a arătat că acestea aveau o înclinare înainte între 6 și 15 grade și un centru de greutate coborât, ceea ce le făcea instabile în poziție statică, dar potrivite pentru a fi balansate. Baza lor în formă de „D” acționa ca un pivot la fiecare pas, permițând balansul controlat dintr-o parte în alta.

Prin aplicarea forței cu ajutorul a trei frânghii de 20–30 metri, legate de părțile laterale și spatele statuii, echipa a reușit să obțină o mișcare naturală de „mers”.

După primele impulsuri, efectul de pendul făcea ca deplasarea să necesite tot mai puțin efort. Simulările arată că statuile puteau avansa cu o viteză de aproximativ 300 metri pe oră, parcurgând distanțele dintre carierele Rano Raraku și amplasamentele ceremoniale, în medie 10 kilometri, în aproximativ 11.000 de „pași”.

Ipoteza care rescrie istoria transportului moai

Rezultatele contrazic teoria clasică conform căreia transportul moai-urilor ar fi necesitat mii de oameni și resurse uriașe.

„Ceea ce am descoperit demonstrează ingeniozitatea extraordinară a populației Rapa Nui, au reușit să mute aceste colosuri cu un număr mic de oameni și o înțelegere intuitivă a fizicii”, a declarat Carl Lipo.

Totuși, nu toți specialiștii sunt convinși. Sue Hamilton, profesor de arheologie la University College London, consideră că datele pot susține și alte interpretări: unele statui ar fi putut fi proiectate diferit pentru scopuri ceremoniale sau perioade distincte.

Ea sprune că studiul arată o posibilitate plauzibilă, dar nu o dovadă definitivă că statuile chiar au fost deplasate în acest mod.

Chiar și așa, cercetarea oferă o perspectivă fascinantă asupra abilităților inginerești și culturale ale poporului Rapa Nui, demonstrând că marile mistere ale arheologiei pot avea explicații simple, bazate pe observație, fizică și ingeniozitate umană.