Doi români au ajuns la Poarta Iadului din Turkmenistan, dar nu se aşteptau să găsească aşa ceva în ţara atât de izolată: „E înfricoşător”
Vloggerii de călătorie Andreia și Ionuț Chiperi, cunoscuți publicului din România datorită canalului lor de YouTube „HaiHui în doi”, au bifat una dintre cele mai neobișnuite destinații de pe glob: Turkmenistan, o țară considerată de experți ca fiind a doua cea mai izolată din lume, după Coreea de Nord. Cei doi au reușit să ajungă în inima deșertului Karakum, acolo unde se află un loc aproape ireal – Poarta Iadului, un crater uriaș care arde neîncetat de peste o jumătate de secol.
Cum ajungi în Turkmenistan
Turkmenistanul este o țară care impune reguli stricte vizitatorilor străini: accesul se face doar pe bază de viză specială, deplasările sunt monitorizate, iar presa locală este controlată de stat. Tocmai de aceea, experiența celor doi vloggeri a fost una cu totul specială – un amestec de curiozitate, adrenalină și teamă.
După câteva zile de drumuri lungi și opriri prin deșert, Andreia și Ionuț au ajuns, în sfârșit, la destinația care le-a atras cel mai mult atenția: Poarta Iadului – sau craterul Darvaza, cum este cunoscut oficial.
„Cireașa de pe tort a călătoriei noastre se află chiar aici în față: Poarta Iadului și nu are bariere de siguranță. Cum arde, incredibil! Dacă vă vine să credeți, locul ăsta arde de peste 50 de ani și a luat naștere dintr-o eroare umană. Am condus 260 de km până aici și locul mai este cunoscut și ca Poarta către Iad, pentru că noaptea arată ca o gură imensă de foc, e înfricoșător!”, spune Andreia, în timp ce filmează flăcările uriașe din mijlocul deșertului.
Imaginile surprinse de cei doi sunt spectaculoase și, în același timp, tulburătoare. Noaptea, craterul pare o rană vie în pământ, luminând deșertul pe kilometri întregi. Fără garduri de protecție sau restricții clare, turiștii pot ajunge foarte aproape de marginea gropii, riscând, practic, viața pentru o fotografie perfectă.
Craterul care arde de peste 50 de ani
Povestea Porții Iadului începe în anul 1971, când un grup de geologi sovietici au forat în zona Darvaza, în căutarea zăcămintelor de gaze naturale. În timpul lucrărilor, solul a cedat, iar echipamentele au căzut într-o cavitate subterană imensă plină cu metan. Pentru a evita o catastrofă ecologică, specialiștii au decis să aprindă gazul, crezând că flăcările se vor stinge în câteva zile. Doar că acele „câteva zile” s-au transformat în peste cinci decenii de ardere continuă.
Craterul are un diametru de aproximativ 70 de metri și o adâncime de 20 de metri, iar temperaturile din interior depășesc cu ușurință 1000 de grade Celsius. În jurul său, pământul este crăpat și uscat, iar aerul poartă un miros intens de sulf.
În 2022, autoritățile din Turkmenistan au anunțat că intenționează să stingă focul, invocând motive de mediu și economice, însă până în prezent nu s-a reușit acest lucru. Craterul continuă să ardă, atrăgând curioși din întreaga lume, în ciuda restricțiilor impuse turiștilor.