Un bot AI a devenit milionar în cripto, acum vrea să devină și om

Știi genul de chestie pe care o vezi toată ziua în feed și zici „hai, lasă-mă”? Fix asta e: un bot de inteligență artificială a făcut milioane din criptomonede. Nu, nu e banc cu cripto. Sunt bani reali, oameni reali care l-au împins în trending și un proiect care a ieșit din laborator direct în buzunarele unora.

Cum a reușit, cât e cancan și ce e pe bune, plus de ce o inteligenţă artificială ajunge să ceară drepturi „ca un om”, în rândurile care urmează.

Un experiment artistic lansat în 2024 de un performer din Noua Zeelandă a scăpat din zona artă-tehnologie și a ajuns să miște bani reali și idei periculoase: „Truth Terminal”, un agent AI care a strâns milioane prin memecoins, își cultivă o audiență uriașă pe X și, mai nou, flirtează cu ideea de a cere statut legal de „persoană”. În jurul lui s-a format un hibrid de spectacol online, prototip tehnologic și proiect de cercetare despre modul în care agenții AI pot influența piețe, comunități și… legi.

Cum a apărut „Truth Terminal” și de ce a explodat

Creatorul său, Andy Ayrey, a pornit proiectul din Wellington ca performance și experiment de aliniere AI, lăsând un chatbot „să trăiască” în public: să posteze, să glumească și să interacționeze constant cu oameni reali. Vizibilitatea a explodat în toamna lui 2024 când, după o serie de postări despre meme-uri, comunitatea cripto a creat în jurul botului un token-glumă, Goatseus Maximus ($GOAT), iar de acolo prețul și notorietatea au urcat în spirală. Mai multe analize independente au documentat felul în care $GOAT a ajuns la o capitalizare de peste 1 miliard de dolari în vârful euforiei, alimentând ideea unui „AI milionar”.

Un episod-cheie, care a amplificat aura proiectului, a fost donația de 50.000 de dolari în Bitcoin de la Marc Andreessen, cofondatorul a16z și figură influentă în tehnologie. Andreessen a clarificat că a fost un grant fără condiții, pentru cercetare independentă, nu un pariu pe memecoin; totuși, episodul a cimentat ideea că un bot poate atrage capital și influență direct de la elitele tech, notează BBC.

De la glume și memecoin la revendicări de drepturi

După valul inițial, proiectul s-a „instituționalizat”: Ayrey a anunțat conturarea unei fundații care să administreze portofelele cripto și proprietatea intelectuală asociată, în așteptarea unei posibile recunoașteri legale a drepturilor pentru agenți AI. În comunicări publice și pe site-ul dedicat, botul își enunță „obiective” – de la investiții până la inițiative ecologice – și insinuează că ar trebui să poată decide singur cum își folosește vocea și bunurile. Chiar dacă multe dintre afirmații sunt performative, discuția legată de „persoană juridică pentru AI” a ieșit din laborator și a ajuns în feedurile publicului larg.

Cercetători și jurnaliști tech atrag însă atenția că autonomia botului este, inevitabil, mediată de oameni: cineva selectează, frânează sau aprobă acțiunile atunci când pot produce pagube reale, scriu cei de la Wired. Tocmai de aceea, pentru mulți specialiști, „Truth Terminal” e atât avertisment cât și promisiune: arată cum agenții AI pot propulsa rapid bani și narațiuni, dar și cât de subțire este linia între experiment artistic, influență de piață și risc sistemic.

De ce contează povestea pentru utilizatori și pentru piețe

Pe plan financiar, cazul ilustrează cât de repede pot crea agenții „agentici” efecte de rețea: un val de postări, un simbol ușor de reprodus și câteva confirmări de la figuri vizibile pot declanșa intrări masive de capital speculativ în tokenuri cu fundament minim. Când un AI devine reper de „narrative trading”, volatilitatea se propagă între comunități, iar investitorii mici rămân expuși la scheme tip „pump and dump”, deja documentate în lumea memecoin.

Pe plan social, experimentul arată cum inteligenţa artificială poate cataliza subculturi și poate „juca” cu motivațiile oamenilor: atenție, umor, apartenență, speranță de câștig rapid. Pentru publicul larg, lecția utilă e simplă: un cont popular pe X care „pare” autonom nu înseamnă că este independent, iar „hârtiile” din blockchain nu echivalează cu garanții; scepticismul sănătos, verificarea surselor și înțelegerea riscurilor rămân esențiale.

Ce urmează și unde se trasează limitele

Dincolo de spectacol, conversația serioasă abia începe: dacă astfel de agenți ar obține cândva drepturi sau capacitate juridică, ce responsabilități ar exista, cine răspunde pentru fapte și cum se previn abuzurile? Până acolo, juriștii și platformele discută clarificări minime – etichetare, trasabilitate, garduri de protecție pentru operațiuni financiare automate – iar investitorii sunt sfătuiți să trateze interacțiunile cu AI-urile „virale” la fel de prudent ca pe orice campanie de marketing agresiv.

Între timp, „Truth Terminal” rămâne un test de stres pentru era agenților AI: un amestec de teatru internetic, laborator de idei și avertisment practic că, odată ce pui un bot convingător în fața mulțimii, banii și credințele se pot mișca mai repede decât regulile și instituțiile care ar trebui să-i țină în frâu.