„Va fi foarte rău”: în Big Tech cresc temerile că bula AI se sparge, iar o criză financiară e inevitabilă

În doar câțiva ani, inteligența artificială a trecut din laborator în viața de zi cu zi: ne scrie rezumate, traduce instant, ne organizează fotografiile și îi ajută pe medici să depisteze mai repede bolile; în fabrici optimizează liniile de producție, în agricultură anticipează recoltele, iar în birouri automatizează sarcini care consumau ore întregi. Iar chiar acum, acest articol de pe Playtech a fost editat cu sprijinul AI-ului pentru tine, ca să ai informații cât mai complete și mai utile. Pentru mulți, e cea mai mare revoluție tehnologică de la internet încoace, cu promisiunea unei productivități uriașe și a unor servicii mai bune, mai ieftine, mai personalizate. În același timp, ritmul amețitor al inovației aduce întrebări grele despre responsabilitate, date, energie și puterea de piață. Tocmai de aceea conversația globală despre inteligența artificială este la fel de mult despre entuziasm și oportunități, cât și despre prudență și reguli clare.

În Silicon Valley se aud tot mai des avertismente că entuziasmul uriaș din jurul inteligenței artificiale ar putea ascunde o bulă care se umflă periculos. De la șefi de bănci centrale și instituții financiare internaționale până la antreprenori cu experiență în ciclurile tehnologice, mesajul e tot mai apăsat: evaluările unor companii AI au luat-o înaintea realității, iar firele financiare care le leagă sunt tot mai încâlcite. În paralel, marii actori din Big Tech susțin că veniturile cresc rapid și că dincolo de zgomot „se întâmplă ceva real”.

Semnele unei supraîncălziri: evaluări uriașe, finanțări circulare, infrastructură scumpă

O parte a îngrijorării vine din felul în care sunt structurate unele acorduri: investiții încrucișate între dezvoltatori de modele, producători de cipuri și furnizori de cloud, care pot crea impresia unei cereri mai mari decât este în realitate. În acest context au fost descrise drept „finanțare circulară” situațiile în care investitorii ajung, direct sau indirect, să crediteze clienții pentru a le cumpăra produsele, alimentând astfel, pe hârtie, creșterea. Criticii avertizează că astfel de mecanisme pot distorsiona percepția asupra pieței și pot alimenta supraevaluări.

În același timp, sumele vehiculate pentru centre de date, consumul de energie și achiziții masive de acceleratoare sunt fără precedent. Instituții precum Bank of England și FMI au introdus în discurs teme legate de risc sistemic, iar voci din industrie compară febra actuală cu episoade cunoscute din istoria tehnologiei, când entuziasmul a împins capitalul înaintea utilității dovedite. Chiar și susținători ai AI admit că, odată cu viteza investițiilor, vor exista decizii proaste și startup-uri suprafinanțate.

„Bula” e reală sau doar zgomot? între optimismul fondatorilor și prudența economiștilor

Conducători ai companiilor de vârf susțin că, deși există segmente „umflate”, traiectoria generală este solidă: veniturile cresc, aplicațiile devin utile în produse de larg consum, iar adoptarea în companii abia a început. În această lectură, banii pompați azi în infrastructură vor rămâne ca fundație pentru valurile următoare de servicii și inovații, așa cum s-a întâmplat cu internetul, construit pe „cenușa” suprainvestițiilor din telecom.

Economiștii temperează acest optimism: sincronizarea unei bule este notoriu de greu de prins „în timp real”, iar certitudinea vine doar post-factum, când se sparge. Cu toate acestea, câteva indicii repetate – anunțuri de planuri grandioase înainte de a exista capitalul, apetitul crescând al investitorilor de retail, creșteri bursiere concentrate în companii conectate la inteligența artificială – conturează un tablou de supraîncălzire. Dacă sentimentul se schimbă brusc, corecția poate depăși sectorul AI și trage în jos segmente largi ale economiei.

Miza reală: între utilitate durabilă și risc de contagiune financiară

Chiar și scepticii recunosc potențialul transformator al AI în productivitate, medicină, servicii publice sau educație. Întrebarea nu este dacă tehnologia contează, ci cât din evaluările actuale reflectă valoare viitoare și cât ține de efecte de rețea, marketing și inginerie financiară. În plus, efortul de a hrăni modelele cu resurse uriașe – energie, apă pentru răcire, teren pentru campusuri – ridică probleme de sustenabilitate, iar proiectele colosale de centre de date pot deveni active subutilizate dacă cererea încetinește.

Pe partea cealaltă a balanței, susținătorii investițiilor masive insistă că „excesul” de azi accelerează curba de învățare și va permite apariția unor produse pe care încă nu le putem imagina. În scenariul lor, chiar dacă apar corecții, infrastructura rămâne și creează baza pentru următorul val de companii și servicii.

Ce urmează

Pentru moment, piața rămâne prinsă între două narațiuni: una prudentă, care vede semne clasice de bulă și avertizează că „va fi foarte rău” la spargere, și una optimistă, care mizează pe ritmul excepțional al veniturilor și pe caracterul inevitabil al adopției. În lipsa unor profituri consistente pe scară largă și cu structuri financiare tot mai complicate între actorii-cheie, tensiunea dintre aceste două perspective se va intensifica. Iar dacă sentimentul se întoarce, efectele nu se vor opri la AI: valoarea companiilor, planurile de infrastructură și finanțarea inovației la scară pot intra într-un test sever – cu ecouri în toată economia.