ID digital obligatoriu pentru dreptul la muncă în UK: planul lui Starmer aprinde disputa privind libertățile civile

Guvernul condus de Keir Starmer vrea să introducă un ID digital obligatoriu pentru toți angajații din Regatul Unit, ca parte a unei strategii mai largi de combatere a muncii ilegale și a migrației neregulate. Documentul, gratuit și stocat pe telefonul mobil, ar deveni condiție pentru verificarea „dreptului la muncă” la angajare, urmând să fie implementat până la finalul actualei legislaturi. Măsura reaprinde însă dezbaterea despre limitele statului în raport cu datele personale și drepturile civile.

Executivul laburist susține că, trecând verificările într-un format digital unic, companiilor le va fi mai greu să angajeze „la negru”, iar autoritățile vor putea urmări mai eficient conformitatea. În perspectivă, ID-ul ar putea facilita accesul la servicii publice — de la creșe și beneficii sociale până la consultarea istoricului fiscal — reducând birocrația pentru cetățeni și angajatori, noteaya Reuters.

Ce propune guvernul: ID pe telefon, verificări standardizate și extindere la servicii

Planul prevede ca fiecare salariat să dețină un ID digital, scanabil de angajatori în cadrul verificărilor obligatorii la angajare. Practic, procesul ar înlocui mixul actual de documente (pașaport, permis de conducere, vize) cu o soluție unificată, cu metadate verificate și timestamp-uri de conformitate. Guvernul spune că modelul se va inspira din sistemele consacrate din Estonia și Danemarca, dar și din implementări la scară mare, precum Australia și India, pentru a evita derapajele tipice marilor proiecte IT britanice.

În viziunea Londrei, același ID ar putea deveni treptat cheia pentru acces la servicii publice. De exemplu, solicitarea de beneficii, înscrierea la servicii de îngrijire a copiilor sau consultarea rapidă a dosarului fiscal ar fi posibile dintr-o singură interfață. Susținătorii măsurii invocă reducerea fraudelor, scurtarea cozilor administrative și o trasabilitate mai bună a interacțiunilor cu statul.

Contestații și temeri: libertăți civile, confidențialitate și utilitatea reală

Opoziția și societatea civilă avertizează că un ID digital obligatoriu poate aluneca spre o formă de supraveghere extinsă, dacă nu este dublat de garanții ferme: minimizarea datelor, separarea funcțiilor, audituri independente și sancțiuni drastice la abuz. Criticii întreabă de ce ar respecta legislația tocmai cei care operează „la negru” și susțin că, în realitate, munca la negru prosperă prin plăți cash și complicități locale, nu prin lipsa unui document digital.

La nivel politic, rivali ai guvernului consideră că măsura nu va opri imigrația ilegală și nu va schimba substanțial piața neagră a muncii. În Irlanda de Nord, lideri naționaliști au catalogat planul drept „nechibzuit”, invocând sensibilități istorice privind simbolurile controlului britanic și realitatea că mulți rezidenți folosesc pașapoarte irlandeze. Îngrijorările publicului nu sunt neglijabile: sondajele arată susținere majoritară pentru identitate națională, dar și temeri clare privind folosirea datelor fără consimțământ, vânzarea către companii private sau breșele de securitate.

Planul este criticât pentru riscuri la libertăți civile și eficacitate: opoziția spune că nu va opri munca la negru, iar societatea civilă invocă temeri privind confidențialitatea și securitatea datelor. (Foto: BBC)

Precedente și lecții: între Europa cu buletin și istoria ID-urilor în UK

În mare parte din Europa continentală, cărțile de identitate sunt o normalitate — Franța, Germania, Italia sau Spania folosesc de decenii astfel de documente. Regatul Unit are însă o istorie aparte: actele obligatorii de identitate au fost abolite după Al Doilea Război Mondial, iar încercarea laburiștilor din anii 2000 de a introduce carduri de identitate a eșuat, în principal din motive de libertăți civile și costuri.

În plus, Marea Britanie are un istoric complicat cu marile proiecte IT publice, adesea depășite de buget și întârziate. De aceea, promisiunea guvernului că va „lua ce e mai bun” din modele consacrate vine la pachet cu așteptări privind transparența: specificații publice, cod deschis acolo unde e posibil, standarde clare de securitate, impact assessments și un regim robust de protecție a datelor.

Ce urmează: detalii tehnice, garanții legale și testul opiniei publice

Cheia reușitei va sta în arhitectura tehnică și juridică: date descentralizate sau nu, identități verificabile criptografic, dovezi cu divulgare minimă (zero-knowledge proof) pentru a demonstra „dreptul la muncă” fără a expune seturi întregi de date personale. La fel de importante vor fi guvernanța și controlul democratic: cine accesează ce, în ce condiții, cu ce logare și ce sancțiuni se aplică la abuz.

Pe termen scurt, guvernul va publica foaia de parcurs: testări-pilot, standarde, calendar și mecanisme de consultare publică. Pe termen mediu, disputa politică va continua între promisiunea unui stat „mai eficient” și teama de o infrastructură de control greu de întors din drum. Indiferent de tabără, un lucru e cert: fără garanții solide de confidențialitate și fără un design tehnic care să pună utilizatorul în centru, orice ID digital obligatoriu va rămâne vulnerabil la neîncredere — iar încrederea este „moneda” fără de care niciun astfel de sistem nu funcționează.