Cum se împarte costul unui gard între doi vecini. Obligații legale și excepții

Construirea şi întreţinerea unui gard care desparte două proprietăţi nu este doar o chestiune practică: este reglementată expres de Codul Civil. În principal, legea prezumă că despărţitura (zid, şanţ sau gard) este în coproprietate, iar costurile şi obligaţiile decurg de aici și sunt comune.

Cine plăteşte pentru gardul comun

Oricare dintre vecini poate iniţia ridicarea unei despărţituri şi îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la construirea ei. Practic, costurile pentru realizarea unui gard comun sunt suportate împreună de vecini, în lipsa unui titlu de proprietate sau a unui acord contrar. De regulă, dacă gardul este prezumat a fi comun, cheltuielile de întreţinere şi reparaţii se împart proporţional cu dreptul fiecăruia.

Codul Civil prevede împărţirea proporţională a cheltuielilor, însă există excepţii practice: dacă din titlurile de proprietate rezultă că despărţitura aparţine exclusiv unuia dintre vecini, acesta suportă costul; dacă un vecin a cauzat degradarea prin neglijenţă sau acte intenţionate, el poate fi obligat să suporte reparaţia integral; iar părţile pot conveni prin înţelegere scrisă o altă modalitate de împărţire. De asemenea, uzanţele locale şi regulamentele de urbanism pot impune reguli speciale.

Înălţimea şi limita maximă a gardului

În absenţa reglementărilor locale, legea stabileşte că înălţimea unui zid sau gard comun se fixează de comun acord, dar nu poate depăşi 2 metri (se socoteşte şi coama zidului). Astfel, un vecin nu poate impune unilateral un gard disproporţionat care să-l oblige pe celălalt la cheltuieli excesive.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Codul civil prevede reguli privind amplasarea lucrărilor faţă de linia de hotar: orice construcţii, lucrări sau plantaţii trebuie realizate la cel puţin 60 cm faţă de linia de hotar, dacă legea sau regulamentul urbanistic nu prevăd altfel. Pentru ferestre „pentru vedere”, balcoane sau lucrări orientate către proprietatea vecină, distanţa minimă este de regulă 2 metri (iar pentru deschideri neparalele — minim 1 metru). Aceste distanţe trebuie respectate la proiectare şi construcţie.

Aspecte practice şi recomandări

Înainte de a începe lucrările, verificaţi titlurile de proprietate (dacă există semne de necomunitate), discutaţi şi încheiaţi un acord scris privind costurile, materialele şi termenii întreţinerii. Consultaţi reglementările locale sau autorizaţia de construire: multe primării au norme privind aspectul şi înălţimea gardurilor. Dacă apare un conflict, vecinul care plăteşte iniţial poate solicita în instanţă contribuţia celuilalt, pe baza prevederilor din Codul Civil.

Legea favorizează soluţii practice şi echitabile: gardul este, de regulă, proprietate comună, iar costurile se împart proporţional. Totuşi, situaţii particulare (titlul de proprietate, daune cauzate, reguli urbanistice) pot schimba responsabilităţile. Cel mai sigur pas este încheierea unui acord scris şi, la nevoie, consultarea unui avocat sau a autorităţii locale înainte de a construi sau repara despărţitura comună.