Gaura din stratul de ozon se reface, încet-încet, cu ajutorul științei. Anul în care ar putea să revină la normal

Ultimile vești venite de la Organizației Meteorologice Mondiale (WMO) confirmă că stratul de ozon se află pe o traiectorie clară de recuperare, cu perspective de refacere completă în decursul acestui secol.

Specialiștii atribuie această evoluție progreselor științei și cooperării internaționale care a dus la adoptarea unor politici ferme de reducere a substanțelor nocive, scrie IFL Science.

Există dovezi clare ale recuperării stratului de ozon

Datele pentru 2024 arată că gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a fost vizibil mai mică decât în anii precedenți.

Deși fluctuațiile anuale sunt influențate de factori atmosferici naturali, tendința pe termen lung indică o refacere constantă.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Pe 29 septembrie 2024, nivelul maxim de deficit de ozon a fost de 46,1 milioane de tone, mult sub media înregistrată în perioada 1990–2020 și mai redus decât valorile foarte ridicate observate între 2020 și 2023.

La nivel global, concentrația de ozon stratosferic a crescut față de anii anteriori. Stratul, situat între 15 și 30 de kilometri deasupra suprafeței Pământului, are rolul de a absorbi radiațiile ultraviolete periculoase provenite de la Soare.

Fără protecția acestuia, viața terestră ar fi expusă unui nivel ridicat de radiații, ceea ce ar duce la creșterea cazurilor de cancer de piele, probleme oculare și slăbirea sistemului imunitar, precum și la dezechilibre în ecosisteme, în special în lanțul trofic marin.

Problema a fost descoperită în anii 1970–1980, când cercetătorii au identificat degradarea stratului de ozon cauzată de clorofluorocarburi (CFC), gaze sintetice utilizate masiv în spray-uri, solvenți și agenți frigorifici.

Substanțele eliberau atomi de clor în stratosferă, distrugând moleculele de ozon și ducând la formarea „găurii”.

Protocolul Montreal, un model de cooperare globală

Un moment decisiv a fost semnarea Protocolului de la Montreal, în 1987, de către 197 de state și Uniunea Europeană.

Acordul a impus eliminarea treptată a CFC-urilor și a pregătit cadrul pentru interzicerea ulterioară a altor substanțe cu efecte similare.

Secretarul General ONU, António Guterres, a spus că succesul în protejarea stratului de ozon arată cât de importante sunt acțiunile comune bazate pe știință.

Studii recente, inclusiv unul condus de MIT, confirmă că recuperarea stratului de ozon se datorează strict reducerii compușilor poluanți și nu unor schimbări ale modelelor climatice.

Potrivit WMO, refacerea completă este estimată pentru anul 2066 deasupra Antarcticii, pentru 2045 în zona Arcticii și pentru 2040 în restul globului.

Chiar și așa, experții avertizează că succesul acestui acord nu poate fi extrapolat direct la lupta împotriva schimbărilor climatice.

Spre deosebire de cazul stratului de ozon, problema climatică este mult mai complexă, implicând factori economici, politici și tehnologici de amploare.

Oamenii de știință insistă, de altfel, că lecția esențială a Protocolului de la Montreal este aceea a acțiunii rapide: oprirea timpurie a creșterii emisiilor reduce considerabil problemele viitoare.