Parlamentul European refuză un minut de reculegere pentru influencerul Charlie Kirk; dreapta huiduie și bate în pupitre
Parlamentul European a respins joi solicitarea unui minut de reculegere în memoria lui Charlie Kirk, influencer conservator american împușcat mortal în timpul unui eveniment la Utah Valley University. Decizia a aparținut președintei Roberta Metsola, care a invocat regulile plenare privind anunțarea unor astfel de momente la deschiderea sesiunii. Refuzul a declanșat proteste în sală din partea eurodeputaților de dreapta și de extremă dreapta, care au huiduit și au bătut în pupitre.
Inițiativa fusese înaintată de eurodeputatul suedez Charlie Weimers (grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni — ECR) ca semnal în favoarea libertății de exprimare. Propunerea a fost susținută public de mai multe formațiuni din zona conservatoare și suveranistă, care au legat gestul de condamnarea violenței politice, notează Politico.
Ce s-a întâmplat în plen
Conform procedurilor interne, un minut de reculegere este anunțat de președinte la deschiderea sesiunii plenare. În acest caz, solicitarea a venit după acel moment, motiv pentru care președinta Metsola a respins-o, indicând că o cerere formală de la un grup politic poate fi luată în calcul la următoarea sesiune. În locul reculegerii, inițiatorului i s-a acordat un „punct de ordine” — o scurtă intervenție înaintea voturilor.
Weimers și-a început declarația referitoare la moartea lui Charlie Kirk și a încercat să cedeze restul timpului pentru un moment de reculegere. Vicepreședinta care conducea ședința, Katarina Barley (S&D), a întrerupt însă procedura, invocând regulile stabilite la nivelul Biroului Parlamentului. În sală s-au auzit imediat huiduieli și bătăi în pupitre din partea băncilor de dreapta, iar prezidiul a solicitat menținerea ordinii.
Care este procedura pentru momentele de reculegere
Regulamentul de funcționare al Parlamentului prevede că momentele de reculegere sunt anunțate la începutul sesiunii de către președinte, de regulă ca urmare a unei consultări prealabile cu grupurile politice. Practica urmărește evitarea politizării unor gesturi simbolice și menținerea unui tratament egal pentru situații comparabile. De aceea, solicitările ad-hoc, făcute în timpul ședinței, nu sunt de obicei acceptate.
Purtătorii de cuvânt ai președinției au precizat că, dacă un grup politic depune oficial cererea, subiectul poate fi reanalizat la următoarea deschidere de sesiune. Această fereastră procedurală lasă deschisă posibilitatea unui gest comemorativ ulterior, cu condiția unui acord politic minim între grupuri.
Reacțiile grupurilor politice și miza simbolică
Pentru partidele din dreapta și extrema dreaptă, gestul avea o încărcătură simbolică legată de apărarea libertății de exprimare. Lideri din aceste familii politice au transmis că respingerea minutei de reculegere transmite un semnal greșit într-un context de emoție publică puternică. Ei au mai argumentat că instituțiile democratice europene ar trebui să condamne fără echivoc violența politică, indiferent de orientarea victimei.
Din cealaltă perspectivă, majoritatea proeuropeană invocă nevoia de rigoare procedurală și de evitare a precedentelor controversate. Reprezentanții acesteia subliniază că instituția are obligația de a aplica uniform regulile, altfel riscă să transforme un gest de solidaritate într-o dispută partizană. În plus, trimiterea chestiunii către o posibilă analiză la următoarea sesiune este prezentată drept o cale de mijloc între rigoare și sensibilitate publică.
Ce urmează
Pe termen scurt, liderii de grup pot decide dacă depun formal o cerere pentru marcarea unui moment de reculegere la următoarea deschidere de sesiune plenară. Dacă va exista o minimă convergență între familiile politice, președinția ar putea include subiectul pe ordinea de zi introductivă, respectând astfel cadrul procedural.
Indiferent de deznodământ, episodul scoate în evidență tensiunile dintre imperativele protocolare și presiunea politică de a reacționa rapid la evenimente cu impact emoțional. Pentru Parlamentul European, echilibrul dintre simbol și procedură rămâne esențial: instituția își păstrează credibilitatea tocmai prin aplicarea consecventă a regulilor, chiar și atunci când climatul din plen devine încordat.