De ce sunt unii asteroizi mai „colorați” decât alții, conform cercetătorilor. Fenomenul care duce la diferențele vizibile de nuanțe

Noile analize realizate pe fragmentele aduse de pe asteroidul Bennu oferă răspunsuri la una dintre marile enigme ale astronomiei recente: de ce obiecte similare din punct de vedere mineralogic pot părea roșii, albăstrui sau gri atunci când sunt observate prin telescoape.

La prima vedere, majoritatea asteroizilor par doar niște fragmente gri, prăfoase și lipsite de variații. Totuși, observațiile la distanță arată diferențe surprinzătoare.

Culorile asteroizilor și ce legătură are „vârsta” suprafeței

De exemplu, asteroidul Ryugu are o tentă roșiatică, în timp ce Bennu reflectă o nuanță ușor albăstruie, deși ambii sunt compuși din materiale carbonice asemănătoare.

O echipă condusă de Michelle Thompson, cercetătoare la Universitatea Purdue, a investigat această diferență prin studierea probelor colectate de misiunea OSIRIS-REx în 2020. Rezultatele, publicate recent în trei articole științifice, arată că explicația are legătură cu expunerea îndelungată la mediul cosmic, potrivit Popular Science.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Suprafețele asteroizilor trec printr-un proces numit „weathering spațial”, care implică bombardamente continue cu micrometeoriți și radiații.

În cazul lui Ryugu, granulele de la suprafață au fost expuse doar câteva mii de ani. Bennu, însă, a „suportat” aceleași condiții timp de zeci de mii de ani. Astfel, ceea ce observăm nu sunt diferențe fundamentale de compoziție, ci etape distincte ale aceluiași ciclu de îmbătrânire cosmică.

„Practic, vedem două momente din același proces evolutiv”, a explicat Thompson. Pe măsură ce timpul trece, spectrul de culoare al unui asteroid se modifică, făcând ca suprafața să pară mai roșie sau mai albastră, în funcție de gradul de alterare.

Bennu, o adevărată „capsulă a timpului”

Dincolo de aspectul cromatic, fragmentele de pe Bennu au adus și descoperiri cu impact major asupra înțelegerii originii vieții.

În 2023, cercetătorii au identificat în aceste mostre fosfați, săruri esențiale pentru metabolism și pentru formarea ADN-ului.

Observația întărește ipoteza conform căreia moleculele organice necesare vieții ar fi putut ajunge pe Pământ aduse de asteroizi.

Michelle Thompson descrie aceste corpuri celeste drept „relicve ale sistemului solar timpuriu”. Studierea materialului organic din Bennu permite cercetătorilor să afle ce tipuri de molecule circulau în spațiul cosmic acum miliarde de ani și cum ar fi putut contribui ele la apariția vieții pe planeta noastră.

În prezent, analizele pe Bennu continuă să dezvăluie detalii despre procesele prin care asteroizii își modifică treptat suprafața și, în același timp, oferă indicii asupra originilor biologice ale Pământului.

Așadar, se poate spune că aceste corpuri cerești nu sunt doar simple „pietre spațiale”, ci adevărate arhive cosmice, păstrătoare ale istoriei primordiale a sistemului solar.