Astronomii au descoperit o lună ascunsă care orbitează Uranus, cu ajutorul telescopului James Webb
O nouă descoperire astronomică aduce planeta Uranus din nou în centrul atenției. O echipă de cercetători a identificat o lună necunoscută până acum, folosind capacitățile telescopului spațial James Webb. Obiectul, de dimensiuni reduse, a fost botezat provizoriu S/2025 U1 și ridică numeroase întrebări despre structura inelelor lui Uranus și istoria sistemului său de sateliți.
O descoperire pe care nici Voyager 2 nu a putut-o face
Noua lună are aproximativ 10 kilometri în diametru și a fost identificată pe 2 februarie 2025, printr-o serie de imagini cu expunere lungă realizate de camera în infraroșu apropiat (NIRCam) de pe James Webb. Satelitul este extrem de mic și greu de observat, fiind „ascuns” de luminozitatea intensă a inelelor planetei.
„Este o lună mică, dar o descoperire semnificativă, ceva ce nici măcar Voyager 2 nu a reușit să vadă în survolul său de acum aproape 40 de ani”, a declarat Maryame El Moutamid pentru CNN, cercetător principal în cadrul Southwest Research Institute din Colorado.
Voyager 2, lansată în 1977 și ajunsă la Uranus în 1986, a descoperit atunci 10 sateliți, însă dimensiunile reduse și orbita apropiată de inele au făcut ca S/2025 U1 să rămână invizibilă până acum.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/08/Luna-inghetata-Miranda-a-lui-Uranus.jpg)
Luna înghețată Miranda a lui Uranus, surprinsă într-o imagine realizată de Voyager 2 pe 24 ianuarie 1986 (Foto: NASA/JPL-Caltech)
Cum orbitează și ce ar putea dezvălui noua lună
S/2025 U1 se află la aproximativ 56.000 de kilometri de centrul lui Uranus, între orbitele sateliților Ophelia și Bianca. Mișcarea sa aproape circulară sugerează că s-a format în apropierea locului unde se află acum.
Cercetătorii cred că această lună ar putea avea o legătură directă cu inelele planetei, provenind din același eveniment cosmic care a generat și materialul inelar. Studierea orbitei sale ar putea dezvălui dacă structura inelelor este menținută de gravitația micilor sateliți sau de un impact vechi care a fragmentat un corp mai mare.
„Descoperirea ridică întrebări despre câte alte luni mici ar putea fi ascunse în jurul lui Uranus și cum interacționează acestea cu inelele sale”, a mai precizat El Moutamid.
Un sistem complex, încă puțin înțeles
Cu această descoperire, numărul lunilor lui Uranus a ajuns la 29. Planeta are cinci sateliți mari – Miranda, Ariel, Umbriel, Titania și Oberon – dar și un sistem impresionant de luni minuscule, dintre care multe orbitează periculos de aproape unele de altele. Astronomii încă nu înțeleg cum aceste corpuri reușesc să evite coliziunile, ipoteza fiind că ele acționează ca „ghizi” pentru inelele înguste și instabile ale planetei.
În trecut, Hubble și telescoapele terestre au mai descoperit sateliți de dimensiuni mici în jurul planetei, dar sensibilitatea și rezoluția Webb au dus cercetarea la un nou nivel. „Această descoperire arată puterea telescopului James Webb, care reușește să vadă mai adânc în spațiu decât am putut până acum”, a spus astronomul Scott Sheppard de la Carnegie Institution for Science, care a descoperit o altă lună a lui Uranus în 2024.
O moștenire de la Voyager și o promisiune pentru viitor
Descoperirea amintește de moștenirea lăsată de Voyager 2, singura misiune care a vizitat Uranus de aproape, în 1986. Imaginile și datele colectate atunci au definit în mare parte ceea ce știm astăzi despre planeta gazoasă cu axa înclinată dramatic.
Acum, aproape patru decenii mai târziu, James Webb continuă explorarea de la distanță, dar comunitatea științifică așteaptă o nouă misiune dedicată. Academia Națională de Științe din SUA a recomandat deja lansarea unui „Uranus Orbiter and Probe” în anii 2030, o misiune care ar putea dezvălui misterele atmosferei, ale câmpului magnetic complex și ale sateliților înghețați ai planetei.
Pentru moment, fiecare mică descoperire – precum această lună ascunsă – adaugă o piesă importantă la puzzle-ul unuia dintre cele mai enigmatice lumi din sistemul nostru solar.