Mesajele ascunse din cartea „pentru copii” Alice în Țara Minunilor. Tot ceea ce nu ai observat atunci când ai citit-o

De peste un secol și jumătate, Alice în Țara Minunilor fascinează cititori, critici și artiști. Cartea lui Lewis Carroll a inspirat filme, balet, picturi și chiar un sindrom neurologic care îi poartă numele.

Însă, pe lângă imaginația debordantă, povestea a devenit și teren fertil pentru interpretări dintre cele mai surprinzătoare. Este, de fapt, un text despre droguri? O alegorie sexuală? O satiră politică? Sau pur și simplu o poveste absurdă care sfidează orice sens fix?

Originea poveștii și controversele din jurul autorului

Scrisă inițial în 1862 pentru a distra micuța Alice Liddell și surorile ei, povestea a fost transcrisă de Carroll cu o meticulozitate impresionantă.

Publicată în 1865, cu ilustrațiile lui Sir John Tenniel, cartea a devenit rapid un succes. Însă prietenia autorului, pe numele real Charles Dodgson, cu fetițele Liddell a ridicat întrebări incomode în epoca modernă.

Deși în secolul XIX fotografiile cu copii în ipostaze neobișnuite erau considerate inofensive, astăzi relațiile lui Dodgson cu micile sale muze sunt privite cu suspiciune.

Ambiguitatea biografică a deschis ușa unor interpretări tot mai îndrăznețe. Criticii post-freudieni au văzut în călătoria ei un simbol al trecerii prin pubertate: schimbările extreme ale corpului, pierderea identității, confruntarea cu autoritatea și cu reguli aparent arbitrare. Alții au dus analiza mai departe, interpretând iepurele alb, cheile, ușile și gâtul alungit al eroinei ca simboluri sexuale, scrie BBC.

Droguri, politică și interpretări fără sfârșit

Din anii ’60, cartea a fost asociată și cu cultura drogurilor. Ciuperca magică, omida care fumează narghilea și schimbările bruște de percepție au fost citite ca metafore pentru experiențe psihedelice.

Chiar și versurile piesei White Rabbit de Jefferson Airplane au alimentat această legătură. Totuși, nu există dovezi că Dodgson ar fi consumat vreodată substanțe halucinogene, el era mai degrabă pasionat de matematică și logică.

Alte interpretări se concentrează pe mesajul politic. Țara Minunilor, condusă de o regină temperamentală și cu un sistem juridic haotic, ar fi o satiră la adresa Angliei victoriene.

Unii critici văd chiar un subtext colonialist: Alice încearcă să impună propriile valori într-o lume străină, provocând aproape un dezastru, o analogie a imperialismului britanic.

În plus, poezii precum The Walrus and the Carpenter au fost citite ca alegorii religioase, politice sau imperiale, fără ca vreuna dintre interpretări să fie unanim acceptată.

Poate că tocmai această polivalență explică succesul poveștii. Alice în Țara Minunilor este o operă deschisă, care permite fiecărei epoci să-și proiecteze propriile frici, obsesii și curiozități. Iar mesajul final ar putea fi mai simplu decât toate teoriile: lumea este absurdă, iar cel mai bine e să ne bucurăm de călătorie.