Cât e pensia alimentară în România în 2025. La cine rămâne copilul după divorț, ce sumă trebuie plătită lunar

În 2025, subiectul pensiei alimentare rămâne unul dintre cele mai sensibile și discutate teme din dreptul familiei în România. Separarea unui cuplu nu înseamnă doar ruperea unei relații afective sau legale, ci și o serie de consecințe administrative și financiare ce afectează în special copiii rezultați din acea relație. Pensia alimentară este mecanismul prin care statul se asigură că, în urma unui divorț, copilul primește în continuare sprijinul ambilor părinți, chiar dacă locuiește doar cu unul dintre ei. Legea din România este clară în această privință: părintele care nu are custodia copilului este obligat să contribuie financiar la întreținerea acestuia. Contribuția se stabilește în funcție de venituri, nevoile copilului și gradul de implicare al părinților în creșterea acestuia.

Cum se stabilește custodia copilului după divorț

În 2025, legislația a cunoscut unele ajustări, în special din cauza inflației și a modificărilor legate de salariul minim pe economie, ceea ce a dus implicit la o recalculare a pragurilor minime de pensie alimentară.

În majoritatea cazurilor, custodia copilului este decisă de instanța de judecată, având în vedere interesul superior al copilului. Acest principiu a fost întărit prin directive europene, dar și prin jurisprudența instanțelor din România.

Deși există o percepție larg răspândită conform căreia copilul rămâne automat la mamă, realitatea este că judecătorii analizează fiecare caz în parte, ținând cont de stabilitatea emoțională, condițiile locative, relația afectivă cu părinții și capacitatea de a asigura o dezvoltare armonioasă.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

În multe cazuri, se optează pentru custodia comună, ceea ce presupune că ambii părinți au drepturi și responsabilități egale în luarea deciziilor privind viața copilului.

Totuși, chiar și în acest scenariu, dacă minorul locuiește preponderent cu unul dintre părinți, celălalt este obligat să plătească pensie alimentară. Așadar, existența custodiei comune nu exonerează automat părintele de contribuția financiară.

Ce este și cum se calculează pensia alimentară

Pensia alimentară reprezintă suma de bani pe care părintele care nu locuiește cu copilul o plătește lunar celuilalt părinte pentru a asigura întreținerea minorului.

Legea românească prevede un mecanism relativ simplu de calcul, dar flexibil. În funcție de numărul copiilor aflați în întreținere, pensia alimentară poate reprezenta un anumit procent din venitul net al persoanei obligate la plată.

Astfel, pentru un singur copil, contribuția lunară poate ajunge până la 25% din venitul net, în timp ce pentru doi copii, procentul urcă până la 33%, iar pentru trei sau mai mulți copii, se poate ajunge până la 50% din venit.

Aceste procente reprezintă maximul prevăzut de lege și nu se aplică automat. Instanța analizează veniturile, nevoile copilului și cheltuielile părintelui pentru a stabili suma exactă.

În plus, trebuie menționat că pensia alimentară nu este o sumă fixă pe viață. Ea poate fi modificată ori de câte ori intervin schimbări semnificative în veniturile părintelui obligat, în nevoile copilului sau în structura familială.

De exemplu, dacă părintele își pierde locul de muncă sau dacă minorul are nevoie de tratamente medicale costisitoare, pensia poate fi ajustată în instanță.

Vezi și: Ce este pensia de întreținere în România. Detaliile legale de după divorț sau despărțire

Cât se plătește pensia alimentară în 2025 în România

În 2025, valoarea pensiei alimentare este influențată în mod direct de nivelul salariului minim net pe economie. Începând cu luna ianuarie, salariul minim net a fost stabilit la 2.574 lei.

Acest indicator este esențial pentru determinarea pensiei alimentare minime, chiar și în cazul părinților cu venituri neregulate sau informale.

Legea impune un prag minim care trebuie respectat: pentru un copil, pensia alimentară nu poate fi mai mică de o treime din salariul minim net, adică aproximativ 858 lei lunar.

Pentru doi copii, suma minimă crește la jumătate din salariul minim, respectiv aproximativ 1.287 lei. În cazul în care părintele are venituri mai mari, sumele se calculează proporțional, putând ajunge și la 1.500–2.000 lei lunar pentru un copil, în funcție de salariul real.

Aceste sume sunt considerate juste de către instanțe, deoarece reflectă atât necesarul pentru întreținerea copilului (alimente, haine, rechizite, activități extrașcolare), cât și capacitatea financiară a părintelui.

Totuși, în unele cazuri speciale, instanțele pot decide sume mai mici, de exemplu în cazul în care părintele obligat are și alți copii în întreținere sau suferă de probleme de sănătate.

Plata, penalizările și posibile conflicte legale

Pensia alimentară trebuie plătită lunar, la data stabilită prin hotărârea judecătorească sau prin actul notarial semnat de comun acord între părinți.

Plata se face de regulă prin transfer bancar sau direct, cu chitanță, pentru a exista o dovadă legală. În cazurile în care părintele refuză plata sau întârzie nejustificat, celălalt părinte poate apela la executorul judecătoresc pentru punerea în aplicare a deciziei.

Conform Codului Penal, refuzul repetat de a plăti pensia alimentară poate fi considerat infracțiune, fiind încadrat ca abandon de familie.

Pedeapsa poate merge până la închisoare cu suspendare sau chiar cu executare, în funcție de prejudiciu. În plus, autoritățile pot impune reținerea sumei direct din salariu, poprirea conturilor, suspendarea permisului de conducere sau interdicția de a părăsi țara.

Un aspect important este că pensia alimentară se poate aplica retroactiv, pe o perioadă de până la trei ani, dacă se dovedește că părintele obligat a refuzat să contribuie de bunăvoie. Aceste cazuri nu sunt rare și generează procese complexe, cu multe dovezi și martori.

Cât timp se plătește pensia alimentară

Durata pentru care se plătește pensia alimentară este, în mod obișnuit, până când copilul împlinește vârsta de 18 ani. Există, însă, și excepții.

Dacă tânărul urmează o formă de învățământ de zi (liceu, facultate, masterat), pensia poate fi prelungită până la vârsta de 26 de ani. Aceasta este o prevedere menită să încurajeze educația continuă și să asigure sprijinul financiar necesar.

În acest caz, copilul major trebuie să dovedească faptul că urmează cursuri la zi și nu are alte surse de venit. Dacă abandonează studiile sau nu poate dovedi participarea activă, pensia alimentară poate fi suspendată sau chiar eliminată.

Totodată, dacă copilul începe să lucreze și are un venit stabil, instanța poate decide că nu mai este necesară continuarea sprijinului.

Impactul asupra vieții părinților și copiilor

Dincolo de cifre, pensia alimentară are un impact profund asupra vieții de zi cu zi a părinților și copiilor. Pentru părintele plătitor, poate însemna o presiune financiară, mai ales dacă veniturile sunt modeste.

Pentru părintele custodial, reprezintă un ajutor necesar, dar adesea insuficient, pentru a acoperi toate cheltuielile unui copil în creștere. Iar pentru copil, pensia este o formă de siguranță și continuitate, un simbol că ambii părinți se implică – fie și indirect – în bunăstarea sa.

Tot mai multe voci din societate cer ajustarea periodică a pensiei alimentare în funcție de inflație, iar unele instanțe au început deja să ia în calcul acest criteriu. Într-o economie instabilă, cu prețuri în creștere, o sumă fixă stabilită în urmă cu ani nu mai reflectă nevoile reale ale copilului.

În 2025, pensia alimentară în România rămâne un drept fundamental al copilului și o obligație esențială pentru părinți. Legea oferă un cadru clar, dar flexibil, pentru stabilirea sumelor ce trebuie plătite lunar.

Valorile pot varia în funcție de venituri, numărul de copii, dar și de deciziile instanței sau înțelegerile amiabile între părinți.

În final, însă, esența pensiei alimentare nu stă doar în sumele plătite, ci în respectul pentru responsabilitatea parentală și în dorința de a oferi copilului o viață echilibrată, chiar și în afara unui cămin familial unitar.