Luna se îndepărtează de Pământ în fiecare an. De ce planeta noastră o „împinge” ușor, dar sigur

Fără să ne dăm seama, Luna se îndepărtează treptat de planeta noastră. Nu este o glumă și nici un fenomen astronomic recent descoperit. Satelitul natural al Pământului se depărtează cu aproximativ 3,8 centimetri în fiecare an, un ritm constant, dar aproape imperceptibil la scară umană. Într-un viitor îndepărtat, acest proces va avea consecințe importante pentru planeta noastră.

Fenomenul a fost confirmat științific începând cu anii ’60, odată cu misiunile Apollo ale NASA. Astronauții au instalat pe Lună oglinzi reflectorizante care permit măsurarea precisă a distanței dintre Pământ și satelitul său, folosind impulsuri laser. Așa s-a putut observa că distanța crește anual, ca și cum între Pământ și Lună s-ar adăuga o mică piesă de puzzle în fiecare an.

De ce se depărtează Luna și care este rolul Pământului

Contrar intuiției, nu Luna „pleacă”, ci Pământul este cel care o „împinge” subtil. Totul ține de forțele de maree. Gravitația Lunii creează deformări în masa Pământului, provocând două „bulgări” sau proeminențe – unul în direcția Lunii și unul în partea opusă. Aceste deformări stau la baza mareelor, dar au și un efect colateral important: cum Pământul se rotește mai repede decât orbita Lunii, proeminențele nu sunt perfect aliniate cu satelitul. Rezultatul este o forță de tracțiune, o formă de „frânare” gravitațională, care transferă energie de rotație a Pământului către Lună.

Această energie o face Luna să urce ușor pe o orbită mai îndepărtată, ceea ce înseamnă o revoluție mai lentă și o distanță mai mare față de planeta noastră. Este un echilibru cosmic în care mișcările unuia afectează profund mișcările celuilalt.

Pământul o trage înapoi, dar Luna continuă să se depărteze. (Foto: NASA/Getty Images)

Consecințele: zile mai lungi și dispariția eclipselor totale

Primul efect vizibil (în timp, foarte mult timp) este asupra duratei zilei. Pe măsură ce Luna se îndepărtează, Pământul își pierde o parte din energia de rotație, ceea ce înseamnă că zilele devin puțin mai lungi. Rata actuală de încetinire este de aproximativ 1,7 milisecunde la fiecare 100 de ani, deci e nevoie de 1,4 milioane de ani pentru ca o zi să crească cu doar 24 de secunde. Totuși, efectul este real și acumulativ.

A doua mare consecință este legată de eclipsa totală de Soare. În prezent, Luna are dimensiunea aparentă perfectă pentru a acoperi complet discul solar. Această coincidență se datorează faptului că Soarele este de 400 de ori mai departe decât Luna, dar și de 400 de ori mai mare ca diametru. Odată cu depărtarea Lunii, ea nu va mai putea acoperi complet Soarele, iar eclipsa totală va deveni imposibilă. Estimările arată că acest lucru se va întâmpla peste 600 de milioane de ani.

Un viitor fără Lună? Sau fără Pământ?

Chiar dacă ne gândim că Luna va continua să se depărteze la nesfârșit, realitatea cosmică este mai complicată. În aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele se va transforma într-o gigantă roșie, suficient de mare încât să înghită planetele interioare, inclusiv Pământul. Astfel, chiar dacă Luna ar avea timp să se desprindă complet de orbita actuală, va fi probabil atrasă în același final: evaporarea în mantaua solară extinsă.

Până atunci, însă, spectacolul cosmic continuă lent, dar sigur. O zi ceva mai lungă, o eclipsă totală în minus – toate sunt piese dintr-un puzzle care ne arată cât de strâns sunt legate Pământul și Luna.