Tot ce vezi e cu 15 secunde în urmă, creierul „editează” realitatea în timp real. Descoperirea care explică de ce nu amețim când privim în jur

O echipă internațională de cercetători a descoperit un fenomen surprinzător: tot ce vedem în jurul nostru este de fapt o medie vizuală a ultimelor 15 secunde. Cu alte cuvinte, creierul nostru „editează” realitatea în timp real, cu un mic decalaj, pentru a ne oferi o percepție mai stabilă și mai ușor de procesat.

Publicat în jurnalul Science Advances, studiul sugerează că această iluzie vizuală, numită dependență serială, este esențială pentru a nu fi copleșiți de cantitatea imensă de informații vizuale pe care ochii noștri o captează în fiecare clipă. Practic, creierul nostru se comportă ca un regizor care taie cadrele inutile și montează o versiune coerentă a lumii.

De ce vedem realitatea cu întârziere

Pentru a înțelege mai bine mecanismul, cercetătorii au comparat funcționarea ochilor cu efortul de a urmări realitatea printr-o cameră de telefon. Dacă ai încercat vreodată să te orientezi uitându-te doar la ecranul telefonului în timp ce înregistrezi, ai observat cât de dezorientant și sacadat poate fi. Exact așa ar arăta lumea dacă am percepe totul în timp real, fără „filtrul” creierului.

În schimb, creierul nostru aplică o formă subtilă de iluzie: netezește schimbările de imagine din prezent, bazându-se pe ce a văzut în ultimele 15 secunde. Astfel, dacă un obiect își schimbă forma, culoarea sau poziția, este foarte posibil să nu sesizăm imediat diferența. Acest mecanism explică de ce suntem deseori „orbi” la modificările lente sau subtile din jurul nostru.

Experimentul care arată cum suntem păcăliți

Pentru a testa teoria, participanții la studiu au privit clipuri cu fețe umane care se modificau treptat – de la tinerețe la bătrânețe și invers. Rezultatul: cei mai mulți evaluau vârsta personajului pe baza imaginilor anterioare, nu pe cea a imaginii reale de pe ecran. Chiar și atunci când în mijlocul filmului erau introduse pauze de până la 15 secunde, efectul persista.

Acest lucru sugerează că percepția noastră este legată de o „memorie vizuală pe termen foarte scurt”, în care creierul prioritizează coerența și stabilitatea în detrimentul exactității absolute. Iar asta are sens: fără acest mecanism, am trăi o realitate haotică, amețitoare, cu cadre care sar și se succed rapid, ca un videoclip neterminat.

Cercetătorii cred că dependența serială este una dintre explicațiile pentru care putem merge, alerga sau conduce fără să ne pierdem echilibrul vizual. Este și baza pe care se construiesc algoritmi de stabilizare video în smartphone-uri moderne – o formă de inteligență artificială inspirată de propria noastră biologie.