04 iul. 2025 | 14:27

Sonia Trifan, între lacrimi și muncă. Cum reușește să treacă peste o pierdere grea: „Încă îl aștept acasă”. EXCLUSIV

Social
Share
Sonia Trifan, între lacrimi și muncă. Cum reușește să treacă peste o pierdere grea: „Încă îl aștept acasă”. EXCLUSIV
EXCLUSIV

Deși și-a obișnuit fanii să fie mereu cu zâmbetul pe buze, la finalul lunii iunie, Sonia Trifan a mărturisit că traversează una dintre cele mai grele perioade din ultimii ani. Cățelul său, care i-a fost alături timp de 13 ani, a încetat din viață, iar ea a avut nevoie de ajutorul medicilor pentru a putea face față.

Sonia Trifan, perioadă neagră. Creatoarea de modă și-a pierdut cel mai bun prieten

La finalul lunii iunie, Inimioară, cățelul pe care Sonia Trifan l-a salvat dintr-un adăpost de la Mihăilești în urmă cu 13 ani, a decedat. Vestea a venit ca un trăsnet pentru creatoarea de modă, care l-a considerat nu un animal de companie, ci un membru al familiei și prietenul care o aștepta în fiecare seară acasă.

„Parcă tot am senzația că este plecat undeva la părinții mei sau că este undeva unde eu o să mă duc să-l iau și să-l aduc acasă, la el. Adică, încă nu realizez complet. Nu conștientizez că nu o să-l mai văd niciodată și că nu o să mă mai bucur de el.

Eram foarte obișnuită să fie momentul meu de relaxare seara, în care ieșeam pe străduțele unde locuiesc eu și mă întâlneam cu alți prieteni ai mei. Era momentul meu de relaxare de peste zi, în care nu mă gândeam la absolut nimic. Mă bucuram cu Inimioară de momentele noastre și îmi lipsesc foarte mult aceste momente în care eram atât de fericiți amândoi”, ne-a dezvăluit Sonia Trifan.

„A făcut parte din mine”

Chiar dacă îi este greu și îi simte lipsa lui Inimioară, creatoarea de modă nu se simte pregătită să adopte un alt animal. Are nevoie de timp pentru a se vindeca și a accepta lipsa cățelușului său.

„Asta îmi spunea puțin mai devreme partenerul meu de viață. Mă vede că sunt atât de topită pe picioare și mi-a spus: «Vrei să mergem să luăm alt cățel?» Cățelul meu a fost salvat, adică nici măcar adoptat. A fost salvat de la adăpostul de câini de la Mihăilești și el era pus, pur și simplu, la eutanasiere. El și încă o cățelușă.

Și pe ambii i-am luat. I-am adoptat în aceeași perioadă. Din păcate, cățelușa era în vârstă și cei de acolo nu-i mai dădeau foarte multe șanse de supraviețuire. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, și ea a mai trăit încă șase ani de zile. Ei nu-i mai dădeau nici măcar un an. Și nu știu, nu cred că pot să. El a făcut parte din mine. Efectiv din prelungirea mea.

Mă uit cu jind după alți căței. Mi-ar plăcea foarte mult să merg să salvez un alt cățel. Dar mi se pare că parcă în acest moment l-aș… nu știu cum să zic. Poate sună ciudat. Dar parcă l-aș trăda pe el. Și el era foarte gelos pe alți căței. Cred că trebuie să mai treacă un pic o perioadă de timp”, a povestit Sonia Trifan.

Sonia Trifan a luat decizia de păstra acasă cenușa cățelușului său

Până să-și găsească puterea de a lua acasă un alt cățel, Sonia Trifan se consolează cu prezența motanului său, Garfield, dar și cu gândul că Inimioara este, într-un fel sau altul, alături de ea. A decis să-l incinereze și să-i păstreze cenușa acasă.

„Eu încă mai am acasă un partener care mă așteaptă. Mai am încă un motan, Garfield, mare de tot. Care are 9,5 kg și care a crescut împreună cu Inimioară. Și să știți că și el, efectiv, suferă în acest moment. În toate locurile cățelului, el se pune și stă și el așteaptă. Și când vede că vin pe ușă, tot se pune lângă ușă și așteaptă.

Și în primele seri, efectiv, a stat doar în coșulețul lui Inimioară și aștepta să vină. Acum suferim amândoi în tăcere și parcă încă îl așteptăm pe prietenul nostru să vină acasă. Dar l-am adus acasă. El tot timpul avea senzația că dacă nu este cu mine, îl părăsesc. Că el a avut tot timpul acest sindrom de abandon.

Dacă l-am luat de la adăpost, era extrem de bătut, era foarte, foarte rău. Era într-o stare foarte jalnică și fizică și psihică. Și el nu putea să trăiască și să stea fără mine. Și când rămânea cu tatăl meu sau cu partenerul meu, plângea foarte mult după mine”, a spus, emoționată, Sonia Trifan.

Munca o ajută să treacă peste această perioadă

Sonia Trifan a explicat că se simte mai bine știind că Inimioară este acasă și nu într-un cimitir de animale. Creatoarea de modă nu a putut sta niciodată departe de animalul său. Acesta este motivul pentru care, la un moment dat, a refuzat să se mute din țară.

„Eu am avut două contracte foarte frumoase, două propuneri. Unul după ce am terminat un curs de șase luni la Paris și altul în Dubai. Am avut această oportunitate să rămân acolo, să încep un alt job tot în domeniul modei. Dar, efectiv, datorită lui, am rămas aici, acasă. Cred că el a fost un înger păzitor, pentru că acasă e cel mai bine. Aici m-am dezvoltat foarte bine și am reușit să fac ceea ce poate în străinătate nu aș fi putut să fac. Poate în felul meu să-i mulțumesc lui”, a subliniat Sonia Trifan.

„Este foarte greu să mă concentrez”

Pentru a putea face față emoțiilor care o macină în această perioadă, Sonia Trifan a avut nevoie chiar de perfuzii. Însă, spune ea, este obligată să se adune, căci urmează două evenimente de modă foarte importante. Astfel, se ocupă în detaliu de ținutele pe care le va prezenta. În acestea nu investește doar timp și suflet, ci și bani.

„Vreau să mă duc să-mi vorbesc cu cei de la clinică, să-mi fac a doua perfuzie. Mă simt un pic mai bine de la prima, dar încă nu sunt în forma mea cum trebuie, maximă. Sunt un pic nevoită. Pentru că este perioada pregătitoare pentru mai mari evenimente de vară ale modei românești, cel de la București, care este pe 22-23.

Și apoi pe 2 august la Sibiu. (…) Și acum vreau să pregătesc o colecție pe care, după Bucharest Fashion Week, să o mai îmbogățesc un pic. Și să mai aduc niște elemente noi. Pentru că tot timpul îmi place să mai adaug și să mai vin cu lucruri noi.

Sunt designeri care folosesc, de obicei, o colecție pe care o fac un an de zile. Pentru că și noi folosim destul de mult resursele noastre financiare proprii. Și este destul de greu să poți să vii cu lucruri noi mereu-mereu. Pentru că aceste colecții, practic, nu le mai vinzi.

(…) Asta este perioada în care trebuie să fiu cât de cât concentrată și fixată pe ceea ce fac. Am și fost plecată două zile în Turcia. Îmi este foarte greu să mă concentrez la muncă, să-mi fac treaba. Și încerc cât pot de mult să-mi ocup timpul cu munca”, a completat Sonia Trifan.