Semnele schimbărilor climatice produse de om, deja vizibile în secolul XIX, potrivit cercetătorilor. De ce ne-am trezit abia acum
O echipă de cercetători a demonstrat că, dacă am fi avut tehnologia actuală în urmă cu 140 de ani, am fi putut detecta semne clare ale schimbărilor climatice cauzate de om încă din 1885.
Concluzia apare într-un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences și sugerează că semnalul provocat de arderea combustibililor fosili ar fi putut fi separat de variațiile naturale ale climei cu decenii înainte ca lumea științifică să accepte realitatea încălzirii globale, scrie revista Nature.
Un experiment mental cu baze solide științifice
Autorii studiului, printre care și climatologul Benjamin Santer, au utilizat nouă modele climatice de ultimă generație pentru a simula temperatura stratosferei, un strat al atmosferei aflat la circa 7 kilometri altitudine, începând din anul 1860, moment ce corespunde cu debutul intens al industrializării.
Ei au analizat cum ar fi arătat aceste date dacă, la acea vreme, ar fi existat sateliți și baloane meteorologice moderne.
Un element-cheie al analizei l-a constituit comportamentul stratosferei, care reacționează diferit față de troposferă în fața gazelor cu efect de seră: în timp ce partea inferioară a atmosferei se încălzește, stratosfera se răcește, deoarece mai puțină radiație infraroșie o atinge. Inversarea poate fi un indicator clar al influenței antropice.
Modelele au arătat că, până în 1885, ar fi devenit evidentă o tendință de răcire în stratosferă, o dovadă clară a influenței umane asupra climei, cu mult înainte ca automobilele să devină comune sau ca emisiile de CO₂ să atingă niveluri actuale.
Ce implicații există pentru prezent și viitor
Studiul a fost salutat de climatologi de renume. Michael Mann, de la Universitatea din Pennsylvania, a spus că cercetarea „formalizează științific” ceea ce deja se bănuia: că efectele încălzirii globale erau prezente chiar și în epoca victoriană.
Peter Stott, de la Met Office din Marea Britanie, a subliniat valoarea acestui tip de modelare pentru argumentarea necesității unor observații climatice continue și precise.
Santer a avertizat că întreruperea acestor lanțuri observaționale, precum cele operate de NOAA în SUA, ar echivala cu „zborul în orb” într-un viitor climatic tot mai incert.
Concluzia studiului este un memento al faptului că efectele activității industriale asupra planetei nu sunt recente, ci profunde și de lungă durată, iar capacitatea noastră de a le recunoaște și înțelege depinde în mod esențial de tehnologia și voința de a observa.