S-a aflat de ce unele pisici sunt roșcate, ce le dă această culoare și de ce sunt aproape toate masculi

Pisicile roșcate – cunoscute și sub denumirea populară de „ginger” – sunt printre cele mai îndrăgite feline din lume, fie că vorbim despre celebrul Garfield, Toulouse din „Aristocats” sau motanul încălțat din povești. Deși prezența lor este inconfundabilă datorită blănii roșcat-portocalii, până acum nu era cunoscut cu exactitate motivul pentru care aceste pisici au această nuanță distinctivă, și mai ales de ce majoritatea lor sunt masculi, scrie CNN.

Două echipe de cercetători, una de la Universitatea Kyushu din Japonia și cealaltă de la Universitatea Stanford din Statele Unite, au reușit să descifreze misterul, în cadrul a două studii științifice publicate simultan. Rezultatele au stârnit entuziasm nu doar în rândul geneticienilor, ci și printre iubitorii de pisici din întreaga lume, mai ales că o parte din finanțare a venit prin campanii de crowdfunding.

O genă absentă schimbă totul

Cercetătorii au analizat genomul mai multor pisici și au observat o diferență semnificativă în ceea ce privește activitatea genei ARHGAP36. Această genă este responsabilă de activitatea celulelor pigmentare – melanocitele – care dau culoarea blănii, pielii și ochilor.

În cazul pisicilor roșcate, cercetătorii au descoperit că lipsește o mică porțiune din codul genetic care reglează această genă. În lipsa acestei secvențe, ARHGAP36 devine mult mai activă, ceea ce determină o producție crescută de pigmenți de culoare deschisă, rezultând blana portocalie specifică.

Această modificare genetică explică nu doar culoarea intensă a blănii, ci și distribuția sa particulară pe corpul pisicii. De asemenea, cercetătorii consideră că gena ar putea avea efecte și în alte zone ale corpului, fiind implicată inclusiv în dezvoltarea cerebrală sau a sistemului endocrin.

De ce majoritatea pisicilor roșcate sunt masculi

Un alt aspect elucidat de cercetători este distribuția pe sexe. Pisicile roșcate sunt, în proporție covârșitoare, masculi, iar explicația ține de modul în care se transmite gena responsabilă de culoarea blănii. Aceasta este localizată pe cromozomul X. Cum pisicile femele au doi cromozomi X, iar masculii doar unul, este nevoie ca o pisică femelă să moștenească această genă de la ambii părinți pentru a avea blana complet roșcată. În schimb, un mascul are nevoie de un singur cromozom X cu gena activă pentru a deveni roșcat.

Aceasta este și explicația pentru care femelele tind să aibă blănuri cu mai multe culori – negru, portocaliu, alb – în combinații cunoscute sub denumirile de „calico” sau „tortoiseshell”. Aceste modele apar pentru că, în dezvoltarea embrionară, fiecare celulă alege aleatoriu unul dintre cei doi cromozomi X, rezultând pete de culori diferite.

Pasiunea unui profesor pensionar a dus la această descoperire

Proiectul a fost inițiat de profesorul Hiroyuki Sasaki, genetician japonez retras oficial din activitate, dar care a decis să continue cercetarea din pură pasiune pentru pisici. Cu sprijinul unei echipe internaționale și al unei finanțări de peste 10 milioane de yeni obținute de la fani prin crowdfunding, profesorul Sasaki a comparat ADN-ul pisicilor roșcate cu cel al altor tipuri de feline, folosind inclusiv baze de date genetice internaționale.

Deși studiul are implicații directe pentru înțelegerea culorii blănii, specialiștii cred că rezultatele ar putea contribui și la o mai bună înțelegere a problemelor de sănătate sau comportament la pisicile domestice. În mod curios, gena ARHGAP36 este activă și la om și a fost deja asociată cu afecțiuni precum cancerul de piele sau căderea părului.

În final, chiar dacă oamenii de știință nu au confirmat științific corelația dintre culoarea blănii și personalitatea pisicii, așa cum susțin mulți stăpâni de feline, profesorul Sasaki nu exclude ca, într-o zi, și această ipoteză să fie studiată cu seriozitate.