Libertatea s-a născut în închisoare, în brațele unei luptătoare anticomuniste. Povestea eroinei Iuliana Constantinescu Preduț și calvarul pe care l-a trăit în întuneric

Într-o epocă în care tăcerea însemna supraviețuire, Iuliana Constantinescu Preduț a ales să vorbească prin fapte. Născută la 16 iunie 1929 în comuna Corbi, județul Argeș, Iuliana a crescut într-o familie de preoți, înrădăcinată în credință și demnitate. Tatăl său, preotul Ioan Constantinescu, și mama sa, Justina, proveneau din Poenărei, un sat devenit simbol al rezistenței anticomuniste din Munții Făgăraș. Împreună cu părinții, Iuliana a sprijinit, încă din 1952, gruparea de partizani cunoscută sub numele de „Haiducii Muscelului”, condusă de frații Toma și Petre Arnăuțoiu.

Un destin frânt de dictatură și curajul de a nu ceda

Sprijinirea luptătorilor din Nucșoara Elisabetei Rizea nu a rămas nepedepsită. În vara anului 1958, în plină represiune comunistă, Iuliana Constantinescu Preduț, o profesoară de limba română și istorie la școala din Cobadin, regiunea Dobrogea, a fost arestată.

Era însărcinată în luna a șaptea, însă acest detaliu nu a impresionat autoritățile regimului totalitar. A fost condamnată la 12 ani de muncă silnică, 5 ani de degradare civică și confiscarea întregii averi, sub acuzația de favorizare a actelor de teroare și omisiune de denunț.

Tribunalul Militar al Regiunii a II-a a emis Sentința nr. 174 în 12 septembrie 1959, încadrând-o pe tânăra profesoară în categoria „dușmanilor poporului”.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Această sentință a fost doar începutul unui coșmar care avea să dureze ani întregi. Deși însărcinată, Iuliana a fost arestată violent de Securitate, anchetată și torturată în beciurile de la Pitești. În ciuda durerii fizice și psihice, a refuzat să colaboreze sau să își trădeze convingerile.

Vezi și: Elisabeta Rizea, ”Viteaza de la Nucșoara”, eroina anticomunistă a României. Au aruncat-o în închisoare, unde o atârnau cu părul de cârlig și o băteau repetat până leșina

Copilul libertății, născut în Infern, din iubirea și speranța mamei

Pe 18 septembrie 1958, în închisoarea Văcărești, Iuliana Constantinescu Preduț a adus pe lume o fetiță. Numele dat nu a fost ales întâmplător: Libertatea-Justina. Era un simbol al speranței și al luptei duse de mama sa.

Nașterea nu a fost un moment de bucurie, ci de suferință profundă. Încarcerată într-o celulă mizerabilă, plasată într-un fost WC turcesc, fără acces la îngrijire medicală sau hrană adecvată, Iuliana Preduț a fost supusă unor condiții inumane.

Torționarii au încercat să o determine să avorteze, introducându-i mâncare contaminată și izolând-o într-un spațiu infestat, notează Adevărul.

După doar trei luni, fetița a fost luată din brațele mamei și trimisă într-un orfelinat. Timp de săptămâni întregi, tatăl copilului, Nicolae Preduț, a căutat cu disperare să o găsească.

A reușit în cele din urmă, demonstrând că dragostea și perseverența pot învinge până și birocrația crudă a regimului comunist. Soțul Iulianei nu a abandonat-o niciodată.

Chiar și când nu o putea vedea, îi trimitea pachete în închisoare. În unul dintre ele, un săpun pe care era scris cu grijă „Te iubesc mereu. Nicu” a ajuns până la ea. Acest gest aparent mărunt este astăzi expus la Memorialul Sighet, ca simbol al rezistenței prin iubire.

Săpunul pe care soțul Iulianei Preduț i l-a trimis în închisoare. Foto arhivă

Teroarea zilnică și supraviețuirea în iadul temnițelor

După arestare, Iuliana a fost mutată succesiv în șase închisori: Pitești, Văcărești, Jilava, Miercurea Ciuc, Arad și Oradea. Condițiile din detenție au fost îngrozitoare. În cartea sa de memorii, „Speranțe încătușate”, povestește cu luciditate și durere calvarul trăit.

A fost forțată să stea ore în șir pe marginea patului, fără dreptul de a se întinde. Bolnavă de mastită, a fost „operată” de un medic din închisoare într-un mod barbar, fără anestezie, cu o lamă trecută prin flacără, pe viu, și tratată cu dispreț.

Din cauza infecției și a lipsei de îngrijire, nu a mai putut să-și alăpteze copilul. Fetița sa a fost hrănită de alte deținute, femei care, în ciuda suferinței lor, au găsit în Libertatea un simbol al speranței. Printre ele se aflau tinere țigănci și femei din Cudalbi, care o vedeau pe fetiță drept un semn divin.

Își imaginau că alăptând-o, vor primi iertarea și eliberarea, iar numele Libertatea devenise pentru ele o promisiune tainică a unui viitor mai blând.

De-a lungul celor șase ani petrecuți în detenție, Iuliana a cunoscut cele mai întunecate fațete ale umilinței umane.

I-a fost refuzat tratamentul medical, i s-a refuzat dreptul de a-și ține copilul, a fost batjocorită de gardieni și redusă la o umbră a ceea ce fusese odinioară – o profesoară respectată, o fiică iubită, o femeie puternică.

Vezi și: Povestea incredibilă a „celui mai căutat om din România”. Ion Gavrilă Ogoranu, luptătorul anticomunist condamnat de 2 ori la moarte, care s-a ascuns de Securitate timp de 30 de ani

Iuliana Preduț a fost eliberată după 6 ani de calvar

În 1964, în contextul unei grațieri generale dictate de regimul comunist sub presiune internațională, Iuliana a fost eliberată din penitenciar. Fiica sa, Libertatea-Justina, avea deja șase ani.

Întoarcerea acasă nu a fost lipsită de provocări. Avea de înfruntat nu doar trauma fizică, ci și suspiciunea, stigmatul și ostracizarea rezervate celor care fuseseră deținuți politici.

A trebuit să își reconstruiască viața din temelii, alături de familie, într-o societate care prefera uitarea și conformismul în locul adevărului.

Povestea sa a rămas multă vreme nespusă, ca a multor altor eroi anonimi ai luptei anticomuniste. A murit pe 1 octombrie 2002, în satul natal, Corbi, într-o Românie liberă, dar încă marcată de tăcerile istoriei recente.

Inginerul Nicolae Preduț cu fiica lui, Libertatea. Foto eroinenucsoara.ro

O lecție de demnitate și o moștenire pentru generațiile viitoare

Viața Iulianei Constantinescu Preduț este o pagină de istorie vie, o lecție de demnitate, curaj și suferință tăcută. Prin sacrificiul său, a scris cu sânge și durere un capitol dureros, dar necesar, din lupta pentru libertatea României.

Povestea ei este mai mult decât o simplă relatare de fapte. Reprezintă o mărturie vie a crimelor unui regim care a încercat să distrugă tot ceea ce era uman, dar care a fost înfrânt, în cele din urmă, de iubire, credință și memorie.

Astăzi, numele fetiței sale, Libertatea, rămâne nu doar un simbol al speranței, ci și o chemare la neuitare. Într-o epocă în care adevărul e adesea contestat, amintirea unor femei ca Iuliana Preduț trebuie să rămână vie. Ea a fost nu doar o victimă a regimului, ci o luptătoare, o martiră, o eroină care a ales să nu renunțe.

Vezi și: „Sari, mă, ca iepurele!” Destinul crunt al generalului Emil Pălăngeanu, singurul atlet român care a câștigat toate cele 4 probe clasice de aruncări