Cea mai bună voice masculină a muzicii ușoare românești nu a făcut nicio oră de canto. Pe Aurelian Andreescu l-au descoperit la „Pescăruș” când se ”amuza cu niște prieteni”

Născut în 1942, Andreescu ar fi împlinit 83 de ani pe 12 mai 2025, dacă destinul n-ar fi fost atât de crud. S-a stins din viață la doar 44 de ani, în 1986, într-o seară de vară, pe litoral. Moartea sa bruscă a lăsat în urmă un gol imens în muzica românească, dar și o moștenire artistică de peste 200 de melodii, multe dintre ele rămase în sufletul publicului până astăzi.

Cine l-a descoperit pe marele Aurelian Andreescu

Aurelian Andreescu, considerat de critici și iubitori de muzică drept una dintre cele mai puternice și expresive voci masculine ale muzicii ușoare românești, nu a avut parte de o pregătire academică în domeniul muzicii.

Cu toate acestea, interpretările sale pline de emoție, profunzime și claritate au cucerit inimile românilor în Epoca de Aur.

Remarcabil este faptul că artistul nu a urmat niciodată cursuri de canto. După cum povestea soția sa, Mariella Andreescu, el și-a format singur stilul, învățând instinctiv și dezvoltându-și urechea muzicală în mod natural.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Descoperirea sa a fost pur întâmplătoare: într-o seară obișnuită la restaurantul Pescăruș din Capitală, unde se distra cântând cu niște prieteni și cu orchestra localului.

Chitaristul Gaby Mezei l-a remarcat și l-a invitat a doua zi la Electrecord. Acea întâlnire a schimbat radical cursul vieții sale: dintr-un amator pasionat de muzică a devenit în scurt timp un nume de referință în muzica românească.

Solistul nu a făcut nicio oră de canto în viața sa

Aurelian Andreescu și-a făcut debutul oficial în 1963, la doar 21 de ani, pe scena Festivalului Național de Muzică de la Mamaia, cu piesa „În tot ce e mai frumos pe lume”, compusă de Elly Roman.

Impactul asupra publicului a fost imediat. Vocea sa impunătoare, controlată și emoțională, i-a adus rapid popularitatea, iar piesele interpretate de el au devenit repere ale genului. Melodii ca „Copacul”, „Fluierând pe stradă”, „Tu ești primăvara mea” sau „Un fluture și-o pasăre” au fost fredonate de generații întregi.

Chiar dacă a atins statutul de vedetă, artistul nu s-a bucurat întotdeauna de recunoașterea pe care o merita. Un exemplu dureros este episodul din 1970, când, alături de Mihaela Mihai și Aura Urziceanu, a câștigat Cupa Europei la prestigiosul festival de la Knokke, Belgia.

Întors singur în țară, nu a fost întâmpinat de nimeni. Ministerul Culturii a ignorat complet evenimentul, un gest care l-a marcat profund. În schimb, colegele sale au ales să rămână în străinătate, în căutarea recunoașterii pe care România le-o refuza.

De-a lungul carierei, Andreescu a continuat să cânte, adesea în baruri sau restaurante, locuri care i-au afectat sănătatea. Era nevoit să cânte nopți întregi, iar solicitarea permanentă, combinată cu o boală de ficat netratată din copilărie, i-au afectat grav organismul.

El însuși spunea: „Localul este necruțător. Niciodată nimeni nu m-a întrebat ce mănânc. Toți mă întrebau ce beau”.

Vezi și: Câteva pahare de vin i-au fost fatale: trista dispariție a marelui Aurelian Andreescu, vocea unică a muzicii ușoare românești

Cel mai mare regret al lui Aurelian Andreescu, cel că nu a putut avea copii

Aurelian Andreescu era cunoscut nu doar pentru talentul său, ci și pentru eleganța cu care apărea pe scenă. Îmbrăcat întotdeauna la patru ace, cu floare la butonieră și inel pe deget, emana rafinament și respect pentru public.

Avea o imagine impecabilă, pe care o cultiva cu grijă: cravata, pantofii și costumul erau mereu de ultimă generație, iar aparițiile sale artistice erau completate de gesturi de noblețe — primea cu drag flori de la copii, cărora le oferea autografe cu o generozitate rară.

În plan personal, însă, artistul ascundea o durere profundă. Suferind de sterilitate, nu a putut avea copii, ceea ce a devenit o sursă constantă de tristețe.

Prima sa căsnicie, cu Ana, a fost marcată de reproșuri și gelozie, încheindu-se după șapte ani. Relația cu Mariella, o balerină de la Teatrul Tănase, a început în 1972, dar căsătoria a avut loc abia în 1977.

Dorința lor de a avea un copil i-a condus, în pragul Crăciunului din 1980, la Casa de Copii nr. 1. L-au ales imediat pe Mirel, un băiețel născut în 1978, pe care l-au adoptat cu sufletul deschis. Mirel este astăzi stabilit în Canada, unde lucrează la o companie de mobilă.

Marele cântăreț Aurelian Andreescu. Foto arhivă Teatrul de Revistă Constantin Tănase

Câteva pahare de vin i-au fost fatale

Ultimii ani ai lui Aurelian Andreescu au fost marcați de epuizare și probleme grave de sănătate. În 1985 suferise deja o comă hepatică, iar medicii i-au interzis categoric expunerea la soare și consumul de alcool. Cu toate acestea, în vara anului 1986, se afla la Eforie Nord, unde a urcat pe scenă alături de Petre Geambașu.

În acea seară, încurajat de „fani” să bea câteva pahare de vin, a ignorat recomandările medicale. A cerut să interpreteze două melodii. Spre finalul celei de-a doua, i s-a făcut brusc rău. La scurt timp a intrat în comă și a murit la Spitalul Județean din Constanța.

Moartea sa a fost resimțită ca un șoc de prietenii apropiați. Cornel Constantiniu, unul dintre aceștia, a povestit că înmormântarea l-a afectat profund, fiind nevoit să iasă din biserică din cauza stării de rău.

La câteva zile după funeralii, a mers la mormântul lui Aurelian și i-a plantat doi brăduți, un gest simbolic de prietenie și continuitate.

Vezi și: „Un actor mult prea grăbit” să plece din viață: destinul tragic al cântăreței Laura Stoica

O moștenire muzicală care merită salvată

După moartea lui Andreescu, Mariella și fiul lor adoptiv au emigrat în Canada. Acolo, Mariella a continuat să păstreze vie amintirea soțului său.

În 2003, conștientă că se apropie de sfârșit, i-a scris o scrisoare prietenului Cornel Constantiniu, rugându-l să aibă grijă de moștenirea artistică a lui Aurelian. A inclus în acea comoară zeci de benzi și discuri rare, multe dintre ele cu melodii unice.

„Sunt piese extrem de vechi, dar și melodii rare, unice. Vi le trimit și vă rog să le donați Televiziunii Române, dacă le vrea. Dacă nu, poate Radioului sau Electrecordului. Dacă nu le vrea nimeni, îngropați-le într-un colțișor la mormântul lui Ale”, scria Mariella cu ultimele puteri.

Din păcate, chiar și astăzi, piesele lui Andreescu sunt puțin difuzate la radio sau televiziune, deși dorința explicită a soției sale a fost ca opera lui să rămână vie în conștiința publicului.

Aurelian Andreescu a fost un artist autentic, cu o voce inconfundabilă și o prezență scenică elegantă. A lăsat în urma sa nu doar sute de cântece, ci și o lecție despre modestie, dăruire și luptă cu un sistem care nu a știut întotdeauna să-și prețuiască valorile.

El rămâne, fără îndoială, una dintre cele mai bune voci masculine din istoria muzicii ușoare românești.

Vezi și: O voce pentru eternitate și o moarte care nu poate fi întoarsă. Soarta tragică a celei ce a fost numită Édith Piaf de România: pe Doina Badea au recunoscut-o după verighetă, în 1977