Trauma din copilărie îți poate afecta creierul: ce au descoperit cercetătorii despre materia albă

Noile cercetări vin cu o concluzie tulburătoare: dificultățile din copilărie, precum sărăcia, conflictele familiale sau lipsa de îngrijire medicală, pot lăsa urme vizibile în creier. Mai exact, în materia albă, acea rețea invizibilă care conectează diferite părți ale creierului și asigură comunicarea între neuroni.

Un studiu recent realizat de cercetători de la Brigham and Women’s Hospital din Massachusetts arată că adversitățile timpurii pot deteriora această structură esențială a creierului, cu efecte negative asupra performanțelor cognitive ale copiilor, în special în ceea ce privește matematica și limbajul. Află în rândurile de mai jos de ce este importantă materia albă și cum poate fi afectată de stresul din copilărie.

Materia albă este formată din fibre nervoase care permit comunicarea rapidă între diferitele regiuni ale creierului. Este practic sistemul de „cabluri” care leagă totul, de la emoții la raționament, și joacă un rol vital în dezvoltarea cognitivă. Spre deosebire de materia cenușie, care procesează informațiile, materia albă se ocupă de transmiterea lor.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat scanări cerebrale de la 9.082 de copii cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani. Acestor copii, precum și părinților lor, li s-au adresat întrebări despre experiențele dificile din trecut: sărăcie, probleme de sănătate mintală ale părinților, lipsa accesului la îngrijire medicală, medii de trai nesigure etc. Aceste date au fost comparate cu rezultatele scanărilor cerebrale și cu performanțele cognitive ale copiilor, testate pe parcursul a trei ani.

Concluzia? Copiii care s-au confruntat cu mai multe dificultăți aveau un nivel mai scăzut de anizotropie fracționată (FA) – un indicator al integrității microstructurale a materiei albe. Acest nivel redus de FA era corelat cu performanțe mai slabe la testele de matematică și limbaj.

Nu este vorba doar despre o zonă izolată, ci despre întregul creier

Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului este că efectele adversităților nu sunt localizate într-o singură regiune a creierului, ci se răspândesc pe întreaga rețea de materie albă. Asta înseamnă că impactul unui mediu instabil sau traumatic poate fi mai profund și mai răspândit decât s-a crezut până acum.

Neurologul Sofia Carozza, coordonator al studiului, a explicat că „aspectele materiei albe care arată o relație cu mediul de viață timpuriu sunt mult mai răspândite decât ne-am fi imaginat”. Practic, nu este vorba doar de câteva circuite izolate implicate în gândire sau memorie, ci de un efect global asupra conexiunilor cerebrale.

Această descoperire are implicații majore pentru înțelegerea modului în care experiențele timpurii pot influența traseul vieții unei persoane. Deși diferențele de performanță cognitivă nu sunt dramatice, ele sunt suficient de consistente pentru a sugera că traumele timpurii își pot lăsa amprenta până la adolescență și chiar dincolo de ea.

Există și vești bune: mediul pozitiv poate proteja creierul

Studiul aduce însă și o notă optimistă: copiii care au beneficiat de un sprijin solid din partea părinților, comunității sau a unui mediu stabil, par a fi fost protejați împotriva degradării materiei albe. Relațiile pozitive, implicarea parentală și siguranța în mediul de trai sunt factori care pot contracara efectele negative ale altor dificultăți.

Această constatare subliniază importanța intervenției timpurii și a investiției în bunăstarea copiilor, nu doar la nivel individual, ci și comunitar. Carozza spune clar: „Suntem cu toții influențați de mediul în care trăim, iar caracteristicile acestuia – de la relațiile noastre, viața de acasă, cartierul sau situația materială – modelează modul în care creierul nostru se dezvoltă.”

Astfel, chiar dacă nu putem garanta o copilărie perfectă pentru toți copiii, putem crea condițiile necesare pentru un start mai sănătos în viață. Fie că este vorba de politici publice, de sprijin emoțional sau de implicarea comunității, fiecare pas contează.

Studiul publicat în revista PNAS nu oferă doar o imagine mai clară asupra legăturii dintre stresul din copilărie și dezvoltarea creierului, ci oferă și un îndemn: dacă vrei ca următoarele generații să aibă șansa la o viață sănătoasă și echilibrată, începe prin a sprijini un mediu stabil în primii ani de viață. Creierul nu uită. Dar cu sprijinul potrivit, poate învăța să se vindece.