Misterul mumiei „uscate la aer”, elucidat de cercetători. Metoda neobișnuită de îmbălsămare

Cercetătorii au descoperit o tehnică inedită de conservare a mumiilor, folosită în secolul al XVIII-lea, în urma analizării unui cadavru păstrae într-o biserică din Austria.

Într-o criptă dintr-un sat izolat din regiunea austriacă de nord a Dunării, trupul mumificat al unui cleric a atras timp de secole atenția localnicilor și pelerinilor, scrie CNN.

Vicarul mumificat, „pus la păstrare” într-un mod aparte

Presupus a fi Franz Xaver Sidler von Rosenegg, un vicar decedat în 1746 la vârsta de 37 de ani, trupul său a fost conservat într-un mod atât de remarcabil încât mulți au considerat că are proprietăți miraculoase.

O intervenție recentă de restaurare, declanșată de o infiltrație de apă în cripta bisericii St. Thomas am Blasenstein, a oferit cercetătorilor o ocazie rară: să analizeze în detaliu rămășițele.

Echipa condusă de profesorul Andreas Nerlich, de la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, a făcut o serie de investigații avansate, printre care tomografii computerizate, datare cu radiocarbon și analize chimice ale țesuturilor și oaselor.

Rezultatele au fost surprinzătoare: nu s-au găsit urme de incizie externă, iar interiorul corpului era umplut cu materiale precum rumeguș de brad și molid, textile din in, cânepă și chiar țesături brodate.

În plus, au fost detectate substanțe precum clorura de zinc și urme de arsenic, compuși cu efecte antimicrobiene și deshidratante.

Mumia descoperită într-un sat din Austria / Foto: Andreas Nerlich

Noi ipoteze despre ritualurile de înmormântare de demult

Metoda prin care aceste materiale au fost introduse în trupul preotului pare să fi fost una neobișnuită: inserarea prin rect, fără deschiderea trunchiului.

Cercetătorii sugerează că tehnica ar fi putut fi folosită pentru conservarea temporară a cadavrelor în vederea transportului sau pentru expunerea publică, deși nu există dovezi scrise în tratatele medicale ale epocii.

Analiza izotopică a oaselor a indicat o alimentație consistentă, bazată pe cereale și carne, specifică unui cleric dintr-un mediu rural.

Lipsa semnelor de efort fizic susținut a fost în concordanță cu stilul de viață presupus al unui vicar. De asemenea, în perioada apropiată morții, Sidler ar fi putut suferi de foame, posibil în contextul Războiului de Succesiune Austriac.

Contrar zvonurilor anterioare, cercetătorii au tras concluzia că decesul nu a fost cauzat de otravă, ci de o hemoragie pulmonară severă provocată de tuberculoză cronică.

Obiectul în formă de capsulă descoperit în zona pelviană, considerat anterior suspect, s-a dovedit a fi un fragment de mărgea de rozariu, probabil ajuns acolo accidental în timpul procesului de îmbălsămare.

Descoperirea întărește ideea că practicile de conservare a cadavrelor în Europa premodernă erau mai diverse decât se credea până acum și oferă perspective noi asupra obiceiurilor funerare ale epocii.