Citea Dickens și Poe, se temea de polițiști, nu conducea niciodată mașina, studia navigația și ingineria. Cealaltă față a regizorului Alfred Hitchcock, Maestrul Suspansului

Pe 29 aprilie 2025 se împlinesc 45 de ani de la moartea unuia dintre cei mai mari regizori din istoria cinematografiei mondiale, titanul Alfred Hitchcock. Pe lângă cele mai cunoscute filme ale sale, puțini sunt cei care știu informații despre viața personală a celui supranumit Maestrul Suspansului.

O copilărie marcată de frică și disciplină severă

Alfred Joseph Hitchcock, cunoscut astăzi ca Maestrul Suspansului, s-a născut pe 13 august 1899 în Leytonstone, un cartier modest din estul Londrei.

Provenind dintr-o familie catolică săracă, Hitchcock a fost crescut într-un spirit de disciplină strictă, influențat profund de dogmele religioase și de metodele dure de educație ale timpului.

Încă din fragedă copilărie, a fost înscris la colegiul iezuit St. Ignatius, unde elevii erau pedepsiți fizic pentru cele mai mici abateri.

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Acele experiențe traumatizante, în care băieții erau biciuiți cu vergele de cauciuc, au avut un impact psihologic profund asupra tânărului Alfred, insuflându-i un sentiment de teamă care avea să-i modeleze întreaga personalitate și ulterior, stilul regizoral.

Un episod definitoriu din copilăria sa, care a contribuit la aversiunea sa față de autoritate și mai ales față de polițiști, s-a petrecut când avea doar 5 ani.

Tatăl său l-a trimis la o secție de poliție cu un bilet, iar în urma lecturii acestuia, un ofițer l-a închis pe copil într-o celulă pentru câteva minute, ca pedeapsă pentru o presupusă obrăznicie.

Acea scurtă experiență l-a marcat profund, determinându-l să nutrească toată viața o teamă viscerală față de forțele de ordine. De altfel, Hitchcock nu a condus niciodată o mașină, în mare parte din cauza acestei fobii.

În ciuda acestor traume, copilul Hitchcock a găsit refugiu în cărți. Era un cititor avid, pasionat mai ales de opera lui Charles Dickens și Edgar Allan Poe, autori care, în felul lor, abordau și ei teme precum vinovăția, frica, misterul și psihologia umană.

Fascinația lui Hitchcock pentru suspans, întuneric și natura duală a omului poate fi, în mare parte, atribuită acestor influențe literare timpurii.

Primele pasiuni: trenurile, ingineria și cinematografia

Hitchcock a fost întotdeauna fascinat de tehnologie și mișcare, mai ales de locomotivele cu aburi, pe care le considera „o manifestare dramatică a furiei și ferocității”.

Această obsesie pentru trenuri avea să se regăsească ulterior în numeroase dintre filmele sale, unde călătoriile pe șine devin decoruri ideale pentru desfășurarea tensiunii dramatice.

El credea că trenurile diesel au „deturnat” omenirea de la dramatismul inerent locomotivelor cu abur, caracterizându-le drept prea calme și civilizate.

Această atracție pentru mașinării l-a condus către studiile de inginerie și navigație, pe care le-a urmat cu rigurozitate. Ulterior, a început să lucreze la Compania Telegrafică Hanley, înainte de a se lăsa sedus de o altă pasiune: cinematografia.

Primul film care l-a influențat profund a fost „Nașterea unei națiuni” al lui D. W. Griffith, o lucrare care i-a deschis ochii asupra potențialului epic și psihologic al filmului.

Vezi și: Modurile în care Alfred Hitchcock a schimbat filmele și încă definește cinematografia, la 47 de ani după ultimul său film

Ascensiunea în lumea cinematografiei

În 1920, Hitchcock a intrat în industria filmului ca regizor secund, colaborând timp de trei ani cu Graham Cutts. A făcut primii pași ca regizor cu scurtmetrajul Number 13, însă producția a fost abandonată din lipsă de fonduri.

În 1925 a regizat primul său lungmetraj, The Pleasure Garden, realizat la München, iar în 1929 a adus pe ecrane primul film sonor britanic, Șantajul (Blackmail).

În următorii ani, și-a consolidat reputația cu filme precum Murder (1930), The Man Who Knew Too Much (1934) și The 39 Steps (1935), producții care l-au impus drept unul dintre cei mai promițători regizori ai cinematografiei britanice.

În 1939, Hitchcock s-a mutat definitiv în Statele Unite, unde și-a continuat cariera, colaborând cu actori celebri și lansând filme care aveau să devină repere în istoria cinematografiei.

Stilul Hitchcock: o simfonie a suspansului psihologic

Hitchcock nu a fost doar un regizor, ci un adevărat arhitect al suspansului. Tehnicile sale inovatoare — de la montajul frenetic din scena dușului din Psycho până la utilizarea perspectivei subiective, a efectului Kuleshov și a contrastelor de lumină și întuneric — au revoluționat modul în care sunt construite tensiunea și angoasa pe marele ecran.

El credea în puterea suspansului creat prin „asimetria informației”: spectatorul trebuia să știe ceva ce personajul nu știe, pentru a amplifica sentimentul de iminență.

Un exemplu celebru este scena din North by Northwest (1959), unde personajul lui Cary Grant este urmărit de un avion într-un peisaj pustiu – o situație în care publicul cunoaște pericolul, dar personajul nu are unde să se ascundă.

Totodată, Hitchcock insista pe simplitatea narațiunii. Nu îl interesa complexitatea inutilă, ci eficiența emoțională. „Cred că trebuie să pun groaza în mintea publicului, nu neapărat pe ecran”, spunea el.

Această filosofie i-a permis să creeze filme care nu doar că au speriat publicul, ci i-au făcut pe spectatori să devină participanți la acțiune, trăind frica din interior.

Cary Grant, James Stewart, Gregory Peck, printre favoriții lui Alfred Hitchcock

În anii ’40 și ’50, Hitchcock a lucrat cu unele dintre cele mai mari nume ale vremii. A realizat filme remarcabile precum Rebecca (1940), Spellbound (1945) și Notorious (1946), colaborând cu actori ca Ingrid Bergman, Gregory Peck și Cary Grant. De asemenea, a regizat două dintre cele mai cunoscute pelicule cu Grace Kelly: Rear Window (1954) și To Catch a Thief (1955).

În 1960 a lansat Psycho, considerat de mulți cel mai influent thriller psihologic din istorie. Hitchcock a cumpărat toate exemplarele disponibile ale romanului pentru a împiedica divulgarea finalului.

Trei ani mai târziu, a șocat din nou cu The Birds, un film cu o atmosferă claustrofobică, în care pericolul nu are chip uman, ci vine din partea unei naturi imprevizibile și violente.

Pe lângă filme, Hitchcock a cucerit și televiziunea cu celebrul serial Alfred Hitchcock Presents, pentru care a fost distins cu un Glob de Aur.

În 1968, a primit un Oscar onorific pentru întreaga carieră, iar în 1979 a fost recompensat cu premiul pentru întreaga activitate de către American Film Institute. În același an, regina Elisabeta a II-a l-a înnobilat, oferindu-i titlul de „Sir”.

Vezi și: 10 filme regizate de Alfred Hitchcock pe care trebuie sa le vezi. Maestrul Suspansului a făcut istorie la Hollywood

Moștenirea unui geniu neliniștit

Alfred Hitchcock a murit pe 29 aprilie 1980, la Los Angeles, lăsând în urmă o operă monumentală: peste 50 de filme și o influență profundă asupra cinematografiei mondiale. Regizori, critici și cinefili continuă să-i analizeze stilul și să-i studieze tehnicile.

François Truffaut, unul dintre cei mai respectați regizori francezi, spunea în 1966 că Hitchcock trebuie privit ca un „artist al anxietății”, alături de Kafka sau Dostoievski.

În 2012, revista Sight and Sound a declarat Vertigo cel mai bun film al tuturor timpurilor, într-un sondaj realizat în rândul a sute de critici și regizori din întreaga lume. Hitchcock nu a fost doar un regizor.

A fost un magician al tensiunii, un psiholog vizual, un povestitor care a știut să manipuleze emoțiile publicului mai bine decât oricine altcineva. Dincolo de imaginea celebrului regizor, în spatele camerei, se ascundea un copil timid, terorizat de autoritate și de greșeli, dar care a învățat să transforme frica în artă.