Filmul interzis despre viața lui Hristos pe care românii l-au uitat. ”Ultima ispită a lui Iisus”, între sfințenie și umanitate, capodopera lui Martin Scorsese

Cu doar câteva zile înainte de Învierea Domnului, ne-am propus să vă aducem la cunoștiință un alt film despre viața Mântuitorului, probabil cel mai controversat și nonconformist realizat vreodată, ideea regizorului Martin Scorsese. Pe lângă celebrele pelicule ”Iisus din Nazaret” și ”Patimile lui Hristos”, foarte puțini români își aduc aminte, astăzi, de ”Ultima ispită a lui Iisus”.

”Ultima ispită a lui Iisus”, o viziune tulburătoare asupra divinității

„Ultima ispită a lui Iisus” nu este doar un film, ci o declarație personală a unuia dintre cei mai importanți regizori americani ai secolului XX – Martin Scorsese. Lansată în 1988, pelicula a fost privită cu suspiciune, vehemență și proteste aprinse din partea credincioșilor și a organizațiilor religioase din întreaga lume.

În centrul polemicii se afla o întrebare fundamentală: este permis ca Iisus să fie înfățișat ca om, cu toate slăbiciunile, îndoielile și ispitele care derivă din natura umană?

Scorsese, un cineast crescut în tradiția romano-catolică, cunoscut deja pentru explorările sale cinematografice în adâncurile suferinței umane – de la violențele stradale din Mean Streets (1973), până la tortura interioară din Taxi Driver (1976) sau luptele animalice din Raging Bull (1980) – își găsește în acest proiect o cale de a se exprima spiritual.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Adaptând romanul „Ultima tentație” al scriitorului grec Nikos Kazantzakis, Scorsese realizează un film care sfidează convențiile, în care Cristos este înfățișat mai aproape de oameni decât de Dumnezeu.

Kazantzakis însuși a fost excomunicat din Biserica Ortodoxă pentru această lucrare. Autorul subliniază latura profund umană a lui Iisus: un fiu al Mariei, atras de viața pământească, de iubire, de familie, dar care, în final, alege sacrificiul și mântuirea lumii.

Din acest punct de plecare, Scorsese ridică întrebări incomode: cum ar fi fost Iisus dacă ar fi fost copleșit de îndoieli? Dacă ar fi cedat, măcar pentru o clipă, tentației de a trăi o viață normală?

Vezi și: A fost Iisus din Nazaret, cel pe care l-au știut toți românii, oamenii se închinau la poza lui. Ce s-a întâmplat cu Robert Powell, actorul transformat de rol

Grupările religioase au făcut presiuni ca Paramount să anuleze proiectul

Realizarea filmului nu a fost deloc ușoară. În 1983, proiectul a fost anulat de Paramount în urma presiunilor venite din partea grupărilor religioase.

Scorsese, totuși, nu a renunțat. A găsit sprijin la Universal, acceptând să înjumătățească bugetul și să adauge o avertizare clară în deschiderea filmului: aceasta este o lucrare de ficțiune inspirată dintr-un roman, nu o relatare biblică.

În film, Mântuitorul Iisus Hristos, interpretat magistral de actorul Willem Dafoe, nu este figura solemnă și impasibilă pe care o regăsim în majoritatea peliculelor cu temă religioasă.

În această peliculă aflăm, mai degrabă, un om chinuit, torturat de teama că vocația sa divină ar putea fi o amăgire. „Dumnezeul meu este frica!”, spune el, subliniind lupta interioară pe care o duce.

Pentru a-și înfrunta demonii, se îndepărtează de Dumnezeu, ajungând să confecționeze cruci pentru execuții și chiar să participe activ la crucificări. Este o imagine brutală, care șochează, dar care simbolizează zbuciumul lui Iisus în fața destinului impus.

Scena în care un înger îl vizitează pe cruce și îi oferă o viață alternativă, una cu Maria Magdalena, în care au copii și trăiesc o existență liniștită, este cheia peliculei. Aceasta „ispită” a unei vieți obișnuite este în cele din urmă refuzată, iar Iisus revine la realitatea suferinței și a sacrificiului.

Willem Dafoe, în filmul ”Ultima ispită a lui Iisus”. Foto arhivă

Actorul Willem Dafoe, în rolul lui Iisus Hristos

Willem Dafoe oferă o interpretare nuanțată și profund umană. Privirea lui transmite suferință, confuzie, dar și o sinceritate care îl apropie de spectator. Nu este un Mesia distant, ci un bărbat fragil, nehotărât, dar care reușește, într-un final, să își accepte destinul.

Alături de el, Barbara Hershey, în rolul Mariei Magdalena, aduce o prezență feminină plină de subtilitate și vulnerabilitate. Povestea de dragoste sugerată între cei doi este construită cu grijă și sensibilitate.

Actrița a fost chiar cea care i-a oferit regizorului, cu mulți ani înainte, cartea lui Kazantzakis, sperând că într-o zi va putea interpreta acest personaj.

Harvey Keitel, în ipostaza lui Iuda, surprinde printr-o abordare inedită: apostolul nu mai este trădătorul arhetipal, ci un confident, o conștiință care îl sprijină pe Iisus în alegerile sale. Această perspectivă rescrie subtil relația dintre cei doi și aduce un plus de profunzime narațiunii.

Printre alte apariții notabile se numără Harry Dean Stanton (Pavel), Andre Gregory (Ioan Botezătorul) și chiar muzicianul David Bowie, în rolul intrigant al lui Pilat din Pont. Fiecare contribuie cu o interpretare puternică, chiar dacă aparițiile sunt scurte.

Vezi și: Lovit de fulger, și-a dizlocat umărul, a făcut hipotermie și s-a operat pe cord deschis. Patimile lui Jim Caviezel, de la Contele de Monte Cristo la Iisus Hristos

O estetică neconvențională, acompaniată de muzică ”hipnotică”

Filmările au avut loc în Maroc, nu în Israel, din motive de buget. Scorsese a lucrat cu un spațiu restrâns, evitând cadrele largi sau peisajele epice.

Atmosfera este apăsătoare, intensă, cu o imagine brută, nefiltrată, realizată de Michael Ballhaus. Această alegere vizuală întărește ideea de realism și intimitate, departe de lirismul filmelor religioase clasice.

Detalii realiste adaugă autenticitate: Maria Magdalena este tatuată, conform cercetărilor privind practicile prostituatelor în acea epocă.

Templul este prezentat ca un loc violent, plin de sânge, unde sacrificiile de animale erau frecvente. Scorsese alege să prezinte predica de pe munte în fața unui grup restrâns de oameni, motivând că, în acele vremuri, adunările de proporții erau imposibile logistic.

Coloana sonoră, compusă de Peter Gabriel, este o altă bijuterie a filmului. Îmbinând muzica tradițională din Orientul Mijlociu și Nordul Africii cu sonorități moderne, rock, folk și percuții tribale, Gabriel a creat o atmosferă sonoră unică, profund emoționantă. Muzica a fost nominalizată la Globul de Aur și la premiile Grammy.

O oglindă a frământărilor umane ale Mântuitorului

„Ultima ispită a lui Iisus” nu este un film dogmatic și nici un atentat la religie, așa cum au afirmat criticii fundamentaliști. Este o reflecție personală a regizorului asupra spiritualității și a identității umane.

În loc să propună un Iisus infailibil, de neatins, filmul oferă o imagine familiară, vulnerabilă, cu care orice spectator se poate identifica.

Scorsese nu pretinde că oferă o reinterpretare a Bibliei. Filmul nu este teologie, ci introspecție. Iisus, în această variantă, este un simbol al tuturor celor care se luptă cu îndoiala, cu frica de eșec, cu ispita de a renunța la calea grea în favoarea celei ușoare.

Este o alegorie despre curajul de a înfrunta propriul destin și de a-l accepta cu toate suferințele lui. După mai bine de trei decenii, Ultima ispită a lui Iisus rămâne un film rar discutat în România, deși în alte colțuri ale lumii continuă să fie redescoperit și reevaluat.

Poate pentru că este greu de privit, poate pentru că provoacă, sau poate pentru că spune adevăruri incomode despre natura credinței și a sacrificiului. Dar tocmai această forță de a pune întrebări face din filmul lui Martin Scorsese o operă care merită cu adevărat văzută și înțeleasă.

Vezi și: Topul celor mai bune filme despre viața lui Iisus. Merită să le vezi în zilele de Paște