Suprafața minimă legală pe care trebuie să o aibă o locuință în România. Mulți dezvoltatori imobiliari nu respectă normativul
Într-o perioadă în care piața imobiliară din România este în plină expansiune, mai ales în marile orașe și în zonele limitrofe, problema calității locuințelor nou construite devine tot mai evidentă. Deși creșterea ofertei ar trebui să aducă un echilibru între cerere și prețuri, realitatea din teren scoate la iveală numeroase nereguli, în special în ceea ce privește respectarea normativelor legale privind suprafețele minime ale locuințelor.
Dimensiunea minimă pe care o poate avea o locuință
Puțini cumpărători știu că în România există reglementări clare privind dimensiunile minime pe care trebuie să le aibă o locuință. Acestea sunt stabilite prin Legea locuinței nr. 114/1996 și detaliate în Anexa 1, unde sunt specificate standardele pentru fiecare tip de cameră, dar și pentru întreaga locuință. De exemplu, o garsonieră trebuie să aibă o suprafață utilă de cel puțin 37 de metri pătrați, ceea ce se traduce într-o suprafață construită de aproximativ 58 mp. Pentru apartamentele cu mai multe camere, cerințele cresc proporțional.
Citește și: Cât costă să construieşti o casă de până în 100 mp, în 2025? Preţuri pentru manoperă
Normativul prevede că livingul nu poate fi mai mic de 18 mp, dormitorul trebuie să aibă minimum 12 mp, bucătăria cel puțin 5 mp, iar baia trebuie să aibă o suprafață de minimum 4,5 mp. Spațiul destinat pentru luat masa trebuie să măsoare minimum 2,5 mp dacă este integrat în sufragerie sau bucătărie.
De asemenea, legea prevede o înălțime minimă de 2,55 m pentru camerele de locuit (cu excepții în cazul mansardelor sau al altor spații atipice) și o lățime minimă de 1,2 m pentru coridoare și vestibule, pentru a asigura o circulație adecvată în interiorul locuinței. Cu toate acestea, în goana după profit, unii dezvoltatori imobiliari aleg să ocolească aceste reguli. Se construiesc apartamente cu suprafețe mai mici decât cele legale, iar spațiile vitale – precum livingul sau baia – sunt reduse sub minimul admis.
Cum pot fi păcăliți clienții
De multe ori, acești dezvoltatori ”jonglează” cu termenii, prezentând cumpărătorilor suprafața construită în locul celei utile sau incluzând în metri pătrați balcoanele, pereții sau alte spații care, legal, nu ar trebui luate în calcul. Astfel, un apartament prezentat ca având 50 mp poate avea în realitate doar 35 mp utili.
Această practică afectează direct confortul viitorilor locatari, care descoperă prea târziu că spațiul locativ este insuficient, camerele sunt înghesuite, iar funcționalitatea întregii locuințe este compromisă. Mai grav este că, odată semnat contractul, șansele de a remedia aceste probleme sunt minime.
Pentru a evita astfel de situații, este esențial ca viitorii cumpărători să se informeze înainte de achiziție, să ceară planurile detaliate și să solicite dezvoltatorului clarificări privind diferența dintre suprafața construită și cea utilă. De asemenea, este utilă consultarea unui specialist care poate verifica dacă apartamentul respectă cerințele legale.
În concluzie, deși legislația românească prevede clar dimensiunile minime ale locuințelor, aplicarea acestor norme lasă de dorit. Până la o reglementare și un control mai strict, responsabilitatea rămâne în mare parte pe umerii cumpărătorilor, care trebuie să fie atenți și bine informați înainte de a face o investiție atât de importantă.