Biserica Sărindar, regina clădirilor de pe Podul Mogoșoaiei. Locul în care Mihail Kogălniceanu a făcut nunta, iar bucureștenii s-ar fi închinat la o icoană cu diamante

Biserica Sărindar, cunoscută și sub numele de Biserica Coconilor, a fost un simbol al istoriei vechi a Bucureștiului și un loc de cult important pentru viața religioasă și socială a orașului, încă de la înființarea sa, în anul 1652. Clădirea a avut o viață tumultuoasă, fiind martoră la schimbări politice și sociale, distrugeri și restaurări, dar și la un sfârșit tragic, care a lăsat o amprentă profundă asupra bucureștenilor din acele vremuri. Astăzi, pe locul fostei biserici, se află Cercul Militar Național, dar memoria Sărindarului și a istoriei sale continuă să trăiască în poveștile și legendele capitalei.

De la bisericuță de lemn la unul dintre cele mai frumoase simboluri ale Centrului Bucureștiului

Biserica Sărindar își are rădăcinile în anul 1652, când familia boierească a Cocorăștilor a ridicat o biserică din lemn, dedicată religiei ortodoxe.

În secolul al XVII-lea, biserica s-a regăsit sub numele de Sărindar, ctitorie a voievodului Matei Basarab, care a reconstruit-o din temelie, înlocuind vechiul lăcaș de cult din lemn cu unul din piatră. Acesta a fost începutul unei istorii ce avea să dureze mai multe secole, în ciuda diverselor încercări de distrugere și degradare.

Biserica a fost construită într-o zonă mlăștinoasă din apropierea Grădinii Cișmigiu, un teren instabil, ce a pus la încercare stabilitatea clădirii.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Cu toate acestea, Sărindar a continuat să fie un loc de cult important pentru locuitorii capitalei și pentru familiile boierești din București.

De-a lungul decadelor, biserica a fost afectată de diverse invazii și ocupații străine, de războaie și cutremure, dar și de schimbările aduse de restaurările de mai târziu.

Vezi și: Kubler, prima cafenea renumită din București pentru ”intelectualii de cafea”. Înainte să apară Capșa, ea era vedeta Micului Paris

Icoana cu diamante făcătoare de minuni

Una dintre cele mai celebre trăsături ale Bisericii Sărindar a fost icoana sa cu diamante, o relicvă sfântă despre care se spunea că avea puterea de a face minuni.

Această icoană a Maicii Domnului a atras mulți pelerini din toată țara, fiind considerată una dintre cele mai puternice icoane din București. A fost un loc de pelerinaj constant, iar mulți dintre cei care se aflau în suferință veneau la Sărindar în speranța de a fi tămăduiți de puterea divină a icoanei.

Este important de menționat faptul că, în perioada în care icoana a fost la Biserica Sărindar, mulți dintre bolnavi, în special cei care sufereau de boli psihice, au fost aduși la mănăstire, căutând alinare.

De-a lungul timpului, mănăstirea a devenit un loc unde boala nu mai era privită cu înțelegere, iar chiliile călugărilor s-au transformat într-un spațiu de cazare pentru acești bolnavi, adesea trăind în condiții precare.

Alexandru Vodă Ipsilanti, la începutul secolului XIX, a decis să transforme o parte din chilii în spital pentru bolnavii mintali, ceea ce a schimbat în mod radical viața celor care locuiau în mănăstire.

Deși locul fusese dedicat odinioară rugăciunii și închinării, Sărindarul a ajuns să fie în legătură cu suferința umană și cu marginalizarea celor aflați în nevoie. Această schimbare a avut o influență majoră asupra imaginii bisericii și asupra rolului său în comunitate.

Biserica Sărindar, Calea Victoriei, înainte de demolare. Foto arhivă B365

Sărindar și evenimentele din istoria națională

Pe lângă aspectele religioase, Biserica Sărindar a avut și o semnificație importantă în viața socială a orașului. A fost locul în care s-au oficiat numeroase ceremonii importante, inclusiv cununii regale și naționale.

Un exemplu remarcabil este căsătoria lui Mihail Kogălniceanu, unul dintre cei mai importanți lideri politici ai României din perioada modernă, care s-a cununat în această biserică.

De asemenea, mulți dintre cei care au jucat un rol semnificativ în formarea statului român modern au trecut pragul Bisericii Sărindar.

Pe lângă funcțiile religioase, Biserica Sărindar a fost și un loc unde se oficiau slujbe în limba română, iar aceasta a fost o premieră pentru București.

Până atunci, în biserici se slujea doar în limba greacă, iar această schimbare a fost un semn al modernizării religioase și culturale a țării.

În noaptea de Paște din 1837, slujba din Biserica Sărindar a fost oficiată în limba română pentru prima dată, iar acest moment a fost un simbol al progresului în viața religioasă din România, notează B365.

Vezi și: Amor și trădare, cu gust de ciocolată. Istoria Casei Capșa, ”singurul local intelectual” din Bucureștiul secolului trecut

La demolarea Bisericii Sărindar, bucureștenii au luat câte o cărămidă din fundația lăcașului, pe post de talisman

De-a lungul decadelor, biserica a suferit mai multe modificări și restaurări. În anul 1860, arhitectul Gaetan A. Burelly a primit sarcina de a demola unele dintre zidurile vechi ale mănăstirii și de a modifica clopotnița.

Cu toate acestea, lucrările de restaurare din a doua jumătate a secolului XIX au avut un efect negativ asupra structurii clădirii.

În încercarea de a îmbunătăți biserica, au fost adăugate două turnuri grele pe o fundație instabilă, iar acest lucru a dus la înclinarea turnurilor și la ruina clădirii.

În 1881, Biserica Sărindar era deja într-o stare avansată de degradare, iar autoritățile au început să ia măsuri pentru demolarea acesteia.

În 1883, arhitecții Alexandru Orăscu și Carol Enderle au semnat un raport care confirma imposibilitatea de a repara biserica, iar în 1884 a fost obținut acordul Mitropoliei și al Primăriei pentru demolarea edificiului.

La finalul anului 1893, Biserica Sărindar a fost demolată, iar acest lucru a adus o mare tristețe în rândul bucureștenilor. Se spune că oamenii au luat câte o cărămidă din fundația bisericii, considerând-o un talisman norocos, care le va aduce protecție și fericire.

Aceste tradiții și legende au continuat să fie transmise din generație în generație, iar dispariția bisericii a lăsat un gol în inima orașului.

Pe locul Bisericii Sărindar s-a ridicat în anul 1896, cu prilejul vizitei Impăratului Franz Josef, o fântână monumentală, din material ușor, care a ținut câteva luni. Foto Bucurestii vechi și noi

Cercul Militar Național de astăzi și moștenirea culturală

Pe locul unde odinioară se afla Biserica Sărindar și Mănăstirea Sărindar, astăzi se înalță Cercul Militar Național.

După demolarea bisericii, în 1896, a fost ridicată o fântână monumentală, dedicată vizitei împăratului Franz Josef, însă aceasta a existat doar câteva luni.

Locul a fost ulterior cedat Ministerului de Război, care a construit Cercul Militar, un simbol al puterii militare și al istoriei naționale. Astăzi, Cercul Militar Național este unul dintre cele mai importante locuri din București, fiind o emblemă a orașului modern.

De asemenea, zona în care se afla Biserica Sărindar a devenit un centru important pentru presa interbelică. Strada Sărindar, cunoscută astăzi sub numele de Constantin Mille, a fost un loc unde se aflau sediile celor mai mari ziare ale vremii, precum „Universul” și „Adevărul”.

Această zonă a fost martora unui flux constant de informații și evenimente care au marcat evoluția jurnalismului românesc, iar legătura cu istoria Bisericii Sărindar a rămas puternică în memoria colectivă.

Astăzi, pe locul Bisericii Sărindar și al Mănăstirii Sărindar, istoria continuă să trăiască prin poveștile celor care au trăit și au iubit acest loc, iar amintirea bisericii rămâne vie în sufletele bucureștenilor.

Vezi și: Lovit de cutremure, neatins de bombe, supraviețuitorul războaielor. Palatul Cercului Militar Național din București, 150 de ani de istorie