Elisabeta Rizea, ”Viteaza de la Nucșoara”, eroina anticomunistă a României. Au aruncat-o în închisoare, unde o atârnau cu părul de cârlig și o băteau repetat până leșina

Elisabeta Rizea este, fără îndoială, una dintre cele mai mari eroine anticomuniste din România. Povestea vieții sale este marcată de curaj, sacrificiu și o luptă continuă împotriva unui regim care a zdrobit mii de vieți și a căutat să desființeze orice formă de opoziție. A devenit simbolul unei lupte de rezistență ce avea să fie cunoscută nu doar în România, ci și în întreaga Europă. A activat alături de alți eroi ai rezistenței anticomuniste, precum frații Toma și Petre Arnăuțoiu, în comuna Nucșoara, un bastion al curajului și al rezistenței față de regimul comunist.

Una dintre cele mai mari eroine din istoria României

Născută pe 28 iunie 1912, în comuna Domnești din județul Argeș, Elisabeta Rizea a crescut într-o familie de țărani care trăiau în apropierea satului Nucșoara, acoperit de păduri adânci și munți.

Așezarea geografică a regiunii, precum și tradițiile și obiceiurile oamenilor din acea zonă, aveau să joace un rol important în formarea spiritului de rezistență al eroinei și al celor care o vor însoți în lupta împotriva regimului comunist.

Chiar dacă familia Rizea trăia în apropiere de Nucșoara, acest sat avea să joace un rol esențial în viața Elisabetei, fiind un bastion al rezistenței anticomuniste din România.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Comuna se afla într-o zonă montană greu accesibilă, iar mulți dintre locuitorii săi fuseseră implicați în mișcările de rezistență împotriva regimului totalitar care se instaurase în România.

Rezistența de la Nucșoara a fost condusă de frații Petre și Toma Arnăuțoiu, iar grupul inițial de partizani a crescut treptat, fiind susținut de o rețea extinsă de oameni din comuna Nucșoara și din localitățile învecinate.

Elisabeta, alături de soțul său, Gheorghe Rizea, a fost una dintre femeile care au sprijinit constant partizanii, ajutându-i cu alimente, îmbrăcăminte și informații.

Aceasta a fost una dintre cele mai importante contribuții ale femeilor în mișcarea de rezistență, iar Elisabeta a devenit, fără îndoială, un simbol al curajului și al spiritului de sacrificiu.

Vezi și: Eroina Ecaterina Caradja, prințesa răpită de propriul tată. ”Îngerul de la Ploiești” a salvat sute de soldați și a îngrijit 3.000 de orfani

Contribuția Elisabetei Rizea la rezistența anticomunistă

În perioada 1949-1958, Nucșoara a fost centrul uneia dintre cele mai puternice și de durată forme de rezistență anticomunistă din Europa.

Grupul de partizani condus de frații Arnăuțoiu a avut o activitate intensă în această perioadă, iar ajutorul oferit de femeile din comună a fost esențial pentru supraviețuirea acestui grup.

Elisabeta Rizea a fost direct implicată în această luptă, și nu doar prin sprijinul logistic acordat, ci și prin curajul de a rezista presiunii regimului comunist.

Comuniștii au dorit să distrugă mișcările de rezistență din toată țara, iar în acest scop au trimis soldați și securiști în diverse zone, inclusiv în Nucșoara, pentru a-i urmări pe partizani și pentru a-i captura sau elimina.

Oamenii din comună, însă, nu s-au lăsat intimidați și au continuat să sprijine pe cei care luptau împotriva regimului.

Elisabeta și soțul său, Gheorghe au oferit hrană și adăpost celor care se ascundeau în păduri și munți, continuând să sprijine rezistența chiar și atunci când riscurile deveneau tot mai mari.

Elisabeta și Gheorghe Rizea, membri ai Grupului de rezistență armată anticomunistă ”Haiducii Muscelului”. Foto Asociația Elisabeta Rizea

Torturată în închisoare: ”Mă legau, mă băteau și mă umileau, dar nu am spus nimic. Dacă vorbeam, omorau jumătate de sat!”

În ciuda eforturilor de a păstra tăcerea și de a ajuta partizanii fără a fi descoperită, în 1950, Elisabeta Rizea a fost arestată de Securitate.

Începea astfel o perioadă teribilă de torturi și suferință, în care femeia din Nucșoara a fost supusă celor mai crude tratamente fizice și psihologice.

Arestată pe 20 noiembrie 1950, Elisabeta a fost încarcerată și a fost supusă unui regim de anchete extrem de violente.

Comuniștii sperau să o forțeze să trădeze, să dezvăluie locurile de ascundere ale partizanilor și să le trădeze identitățile, dar Elisabeta a rezistat cu stoicism. În ciuda bătăilor crunte și a torturilor la care a fost supusă, aceasta a refuzat să cedeze.

”Mi-au legat coada de cârligul de la lampa din casa boierului. Coada mi-a rămas în cârlig și eu am căzut la pământ. Așa mi-au smuls părul. Am făcut tratament și nu mi-a mai crescut. Dar tot nu i-am vândut. Mă legau, mă băteau și mă umileau, dar nu am spus nimic. Dacă vorbeam, omorau jumătate de sat!”, mărturisea ea mai târziu, rememorând chinurile la care fusese supusă.

În ciuda acestor torturi inimaginabile, Elisabeta a refuzat să-i trădeze pe partizani și a rămas fidelă cauzei. Acesta a fost un act de curaj extraordinar, având în vedere că mulți dintre cei care au fost supuși unor asemenea tratamente nu au reușit să reziste și au cedat în fața presiunilor.

Vezi și: Maica Mina, eroina Marina Hociotă. A supraviețuit celor două Războaie Mondiale, a salvat mii de vieți și a fost decorată de Regele Ferdinand I și de comuniști

Eliberarea și continuarea luptei

Elisabeta a fost condamnată la șase ani de închisoare, dar a fost eliberată în 1956, în urma unui decret de grațiere. Însă viața acesteia nu a fost ușoară nici după eliberare.

În perioada ce a urmat, Elisabeta a continuat să ajute partizanii, chiar și în condițiile în care regimul comunist o urmărea constant.

Securitatea și autoritățile comuniste au continuat să o hărțuiască, interogând-o și amenințând-o cu rețineri și detenții.

Deși a fost eliberată, nu a reușit niciodată să scape de pericolele care veneau cu eticheta de „dușman al poporului”.

În 1958, după ce frații Arnăuțoiu au fost capturați, Elisabeta a fost arestată din nou și condamnată la 25 de ani de muncă silnică. A fost eliberată doar în 1964, printr-un decret de grațiere, dar în continuare a fost urmărită și hărțuită de Securitate.

Elisabeta Rizea, ”Viteaza din Nucșoara”. Foto Facebook Asociația Elisabeta Rizea

”Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea”

După căderea regimului comunist și în perioada imediat următoare, Elisabeta Rizea a fost recunoscută drept una dintre cele mai mari eroine ale României.

Povestea sa a fost făcută publică și a emoționat întreaga țară, iar mulți au venit să o onoreze pentru curajul său și pentru sacrificiile făcute în numele libertății.

Elisabeta a trăit 13 ani după căderea comunismului și a murit la vârsta de 91 de ani, pe 6 octombrie 2003. Înainte de a muri, a lăsat un mesaj plin de înțelepciune:

„Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea”. Desigur, lumea nu s-a limpezit de tot, dar memoria și eroismul ei rămân vii în conștiința națională.

Vezi și: ”Fii bărbată, Ana”. Ipătescu, eroina națională fără mormânt

Casa martirei, un muzeu memorial

Astăzi, casa în care a trăit Elisabeta Rizea este un simbol al rezistenței anticomuniste, fiind transformată într-o casă memorială.

Strănepotul său, Bogdan Vârvoreanu, a înființat în 2017 Asociația Elisabeta Rizea, un proiect ce vizează restaurarea și transformarea locuinței în muzeu, pentru a păstra vie amintirea acestei mari eroine.

Elisabeta Rizea a lăsat o moștenire de neprețuit: exemplul curajului și al demnității, dovedind că, în fața opresiunii, omul poate rezista dacă rămâne fidel principiilor sale și convingerilor sale. A fost un simbol al rezistenței și o dovadă a puterii morale a unui om în fața unui sistem totalitar opresiv.