„Ingredientul” neobișnuit pus în mâncarea tip fast-food. Persoanele care-l folosesc pot ajunge la pușcărie: Autoritățile au intervenit deja în India
Recent, două state din nordul Indiei, Uttarakhand și Uttar Pradesh, conduse de partidul de guvernământ Bharatiya Janata Party (BJP), au propus măsuri severe împotriva contaminării intenționate a alimentelor, în special cele de tip fast-food, vândute pe stradă, cu anumite „ingrediente”.
Astfel de fapte ar putea atrage amenzi semnificative și chiar pedepse cu închisoarea, autoritățile argumentând că aceste măsuri sunt necesare pentru a asigura siguranța alimentară.
Totuși, introducerea acestor reglementări a provocat o dezbatere intensă în societatea indiană, mulți critici acuzând că măsurile ar putea fi folosite pentru a viza anumite comunități.
Amenzi și sancțiuni aspre pentru contaminarea alimentelor
Inițiativa autorităților din Uttarakhand și Uttar Pradesh vine după ce mai multe înregistrări video, aparent surprinzând persoane care scuipă în mâncare sau adaugă urină în preparatele care se vând pe stradă, au devenit virale pe rețelele de socializare.
Potrivit autorităților, în unele cazuri s-au făcut deja arestări, inclusiv a unor persoane care lucrau în restaurante și care au fost surprinse scuipând pe mâncarea pe care o preparau. În cazul unei rețineri recente din orașul Barabanki, de exemplu, un bucătar a fost acuzat de provocarea de tensiuni religioase și de periclitarea sănătății publice.
Autoritățile din Uttarakhand au anunțat că persoanele care sunt găsite vinovate de contaminarea alimentelor pot fi amendate cu până la 100.000 de rupii (aproximativ 1.190 de dolari).
În același timp, guvernul din Uttar Pradesh a adoptat măsuri similare și a anunțat noi reglementări pentru a garanta igiena în localurile publice. Printre aceste măsuri se numără obligația instalării camerelor de supraveghere în bucătării și cerința ca personalul din restaurante să poarte măști și mănuși.
Politizarea măsurilor de siguranță alimentară
Un aspect important al noilor reglementări este controversa politică și socială generată de acestea. Mai multe organizații și partide din opoziție au acuzat că măsurile ar putea fi folosite pentru a stârni tensiuni religioase și a viza minoritatea musulmană.
Conceptul de „thook-jihad” (jihad prin scuipat), vehiculat de unele grupări naționaliste hinduse, a început să fie folosit pe rețelele de socializare pentru a acuza, fără dovezi clare, că musulmanii ar contamina mâncarea în mod intenționat pentru a „defila” comunitățile hinduse.
Analiștii și avocații au atras atenția că aceste acuze, în unele cazuri, sunt nefondate, iar verificările ulterioare au demonstrat că unii dintre cei implicați nu aparțin comunității musulmane. Totuși, această retorică a reușit să amplifice tensiunile dintre comunități, mai ales într-o societate în care obiceiurile alimentare sunt adesea influențate de tradiții și religie.
Pe fondul unei creșteri a sentimentelor naționaliste și a polarizării, criticii se tem că noile legi ar putea fi utilizate ca „instrumente de propagandă” împotriva anumitor grupuri.
Siguranța alimentară și implicațiile asupra sănătății publice
Problema siguranței alimentare în India este deosebit de sensibilă, având în vedere că statistici recente arată că milioane de infecții alimentare și sute de mii de decese sunt cauzate anual de alimente nesigure.
Potrivit Autorității pentru Siguranța Alimentelor din India, factorii care contribuie la riscurile alimentare sunt numeroși, incluzând echipamente de gătit insalubre, transportul necorespunzător și lipsa de conștientizare în rândul populației.
Cu toate acestea, specialiștii subliniază că problema nu ar trebui abordată doar prin legi stricte, ci mai ales prin aplicarea eficientă a legilor existente și prin măsuri educaționale.
Avocatul și jurnalistul V. Venkatesan consideră că legislația curentă, sub Legea pentru Siguranța și Standarde Alimentare din 2006, este suficient de riguroasă și că aplicarea adecvată ar fi cheia reducerii incidentelor de contaminare alimentară, notează BBC.
Totodată, acesta pune sub semnul întrebării necesitatea unor legi noi, considerând că implementarea eficientă a măsurilor existente ar putea avea un impact mult mai mare asupra sănătății publice decât simplele sancțiuni punitive.