Tânărul care a călătorit pe jos în jurul lumii cu câinele său, însă cea mai mare provocare a fost întoarcerea acasă
După șapte ani pe drumuri, Tom Turcich din New Jersey și-a văzut în sfârșit visul împlinit: a devenit al zecelea om care a călătorit pe jos în jurul lumii. Alături de el a fost câinele său devotat, Savannah, care a intrat și ea în istorie ca primul câine care a realizat această performanță. Pe 21 mai 2022, la întoarcerea în Haddon Township, Tom și Savannah au fost primiți ca niște eroi, cu o primire caldă din partea prietenilor, familiei și comunității. Însă, în ciuda acestei realizări extraordinare, pentru Tom, cea mai mare provocare abia începea: revenirea la o viață normală.
Călătoria lui Tom a fost documentată pe larg, iar în trecut am mai scris despre parcursul său impresionant și despre legătura de neînlocuit dintre el și Savannah. Această aventură l-a purtat prin 38 de țări și șase continente, parcurgând mii de kilometri pe jos. Detalii despre cum a reușit acest lucru pot fi găsite în articolul nostru anterior. Dar de data aceasta, ne concentrăm pe provocările emoționale care au urmat după ce călătoria s-a încheiat.
O călătorie marcată de sacrificiu și perseverență
Turcich a început această călătorie ambițioasă în aprilie 2015, ca un om care dorea să vadă lumea la pas și să se conecteze cu diversitatea culturală a planetei. Însă, călătoria a fost motivată și de o durere personală profundă. Pierderea prietenelor sale din adolescență, Anne Marie și Shannon, l-a impulsionat să își schimbe perspectiva asupra vieții și să trăiască din plin, cu fiecare pas.
Savannah, adoptată dintr-un adăpost pentru animale în Austin, Texas, a devenit rapid partenerul său de drum. Inițial, Tom a avut îndoieli cu privire la decizia de a lua cu el un cățel neexperimentat, dar legătura dintre ei a devenit una de nezdruncinat. Savannah a fost mai mult decât un însoțitor – a fost o sursă de motivație constantă, mai ales în momentele grele, când plimbările de până la 24 de mile pe zi deveneau copleșitoare.
Provocarea întoarcerii acasă
După o primire triumfală în New Jersey, Tom a simțit euforia finalizării unei misiuni care a dominat aproape jumătate din viața sa adultă. Timp de trei luni, a trăit într-o stare de „strălucire” post-călătorie, simțind că totul era perfect. Însă, curând, acea senzație s-a estompat, iar Tom a început să simtă un gol. „Această călătorie a fost viața mea pentru atât de mult timp,” a mărturisit el. „Dar, la un moment dat, viața pur și simplu continuă. Am realizat că trebuie să trăiești fără acel scop măreț.”(
Acest gol l-a împins în prima sa depresie. Viața fără un obiectiv clar părea lipsită de sens. Lucrurile s-au complicat și mai mult atunci când Savannah s-a îmbolnăvit grav și a murit. „A fost foarte greu,” a spus el, descriind cât de mult a însemnat Savannah pentru el, nu doar ca partener de drum, ci și ca un prieten loial care l-a sprijinit necondiționat pe parcursul întregii călătorii, scrie CNN.
Lecțiile unei vieți trăite în mișcare
În ciuda provocărilor întâmpinate după încheierea călătoriei, Turcich a reflectat adesea la ceea ce a învățat pe drum. El și-a dat seama că, în marele tablou al vieții, suntem doar niște figuri trecătoare, dar că acest lucru face ca fiecare experiență să fie cu atât mai valoroasă. Traversând numeroase culturi și geografii diferite, a ajuns să aprecieze impactul acestora asupra vieților individuale și a înțeles că oamenii din întreaga lume sunt legați de aceleași forțe mai mari decât noi înșine.
Cartea sa, The World Walk, publicată recent, este o mărturie a acestor experiențe transformatoare, în care Turcich își împărtășește aventurile și încearcă să inspire pe alții să fie mai curioși și mai deschiși în fața lumii. „Nu a fost vorba niciodată despre un record,” spune el. „A fost doar dorința mea de a experimenta lumea. Și mersul pe jos a fost cel mai bun mod de a face asta.”
Astfel, povestea lui Tom Turcich nu este doar despre o călătorie în jurul lumii, ci despre puterea rezilienței, a conexiunilor umane și despre găsirea unui nou sens în viața de zi cu zi.