03 iun. 2024 | 11:30

Ce sunt misterioasele incendii arctice „zombie”: Legătura cu încălzirea globală, ce spun cercetătorii

ACTUALITATE
Ce sunt misterioasele incendii arctice „zombie”: Legătura cu încălzirea globală, ce spun cercetătorii

Așa-numitele „incendii zombie” din turbăriile din Alaska, Canada și Siberia dispar de la suprafața Pământului și mocnesc sub pământ în timpul iernii, revenind la viață în primăvară.

Aceste incendii îi intrigă pe oamenii de știință, deoarece apar la începutul lunii mai, mult înainte de sezonul obișnuit al incendiilor în nordul îndepărtat și pot reizbucni ani la rând.

Cauze și mecanisme potențiale

Majoritatea oamenilor de știință cred că incendiile „zombie” sunt rămășițe ale incendiilor de suprafață, dar cercetările recente sugerează o cauză alternativă. Studiul în cauză indică faptul că încălzirea rapidă a atmosferei deasupra solului poate determina încălzirea bruscă a turbăriilor până la temperaturi de mocnire subterană, fără scântei sau alte surse de aprindere. Aceste incendii „zombie” ar putea fi un caz de autoaprindere cauzată de schimbările climatice.

Raportările acestor incendii datează din anii 1940, când erau evenimente rare. Totuși, frecvența și intensitatea acestor incendii au crescut semnificativ în ultimele două decenii, concomitent cu accelerarea încălzirii în Arctica, regiunea care se încălzește cel mai rapid de pe planetă.

Impactul încălzirii climatice

La începutul anului 2024, mai mult de o sută de incendii „zombie” erau active în provincia canadiană Columbia Britanică. Incendii „zombie” au fost înregistrate chiar și în apropierea celui mai rece sat de pe Pământ, Oymyakon, în nord-estul Siberiei, unde au persistat de-a lungul mai multor ierni și reprezintă aproximativ 3,5% din suprafața arsă anual în regiunea mai largă. Mai mult carbon este captat în solurile de turbă din Arctica sensibilă la temperatură decât se găsește în întreaga atmosferă, iar aceste incendii eliberează gigatone de carbon în atmosferă.

Astfel, s-a dezvoltat un model matematic pentru a explora diferite scenarii, inclusiv modul în care temperatura și conținutul de carbon din solurile de turbă răspund la schimbările climatice. Modelul captează modul în care anumite microorganisme generează căldură, în timp ce descompun solul și eliberează carbonul în atmosferă.

Rezultate remarcabile

Așadar, s-au obținut două rezultate remarcabile: primul este că acești microbi pot genera atât de multă căldură, încât turbăriile subterane pot mocni la aproximativ 80°C pe timpul iernii, gata să se aprindă în primăvară. Acest lucru se poate întâmpla fără ca să fi existat vreodată un incendiu în acel loc deasupra solului și fără ca temperaturile de la suprafață să ajungă la nivelurile necesare pentru ca solul să ardă.

Al doilea rezultat cheie este că o tranziție bruscă de la starea rece obișnuită la starea fierbinte metastabilă poate fi declanșată doar de modelele climatice realiste, inclusiv valurile de căldură de vară și scenariile de încălzire globală. Creșterea temperaturii atmosferice trebuie să fie mai rapidă decât o anumită rată critică pentru a declanșa tranziția.

Combaterea incendiilor zombie

Pe măsură ce clima se încălzește, vremea devine mai extremă, iar acestea sunt condițiile care pot duce la mai multe incendii „zombie”. Asta este îngrijorător, deoarece poate declanșa un ciclu vicios: gigatonele de carbon eliberate din solurile vechi de turbă în atmosferă sunt susceptibile de a agrava schimbările climatice, ceea ce înseamnă mai multe incendii, deci vreme mai extremă și așa mai departe.

Incendiile „zombie” reprezintă un exemplu de punct de inflexiune indus de rată, unde un sistem nu poate să se adapteze la schimbările prea rapide ale condițiilor externe și trece de la starea sa obișnuită la una diferită, adesea nedorită.

Se pare că singura soluție pentru a preveni alte incendii „zombie” este să se limiteze variabilitatea climatică. În timp ce factorii de decizie politică se concentrează pe nivelurile periculoase ale temperaturii atmosferice, variabilitatea climatică ar putea fi la fel de relevantă, dacă nu chiar mai relevantă, pentru rezistența pe termen scurt.