Cum a căzut, de fapt, Babilonul. Povestea între adevărul istoric și Biblie
Biblia, dar și „gura lumii” a mnționat des căderea Babilonului. Poate te întrebi ce s-a întâmplat, cu adevărat, în 539 î.Hr.?
Ei bine, acela a fost momentul în care Imperiul Achaemenid, sub comanda lui Cirus cel Mare, a cucerit Babilonul. Asta a însemnat sfârșitul Imperiului Neo-Babilonian, un moment marcat în istorie. Așadar, să vedem cum s-a petrecut totul.
Babilonul a fost destul de important în vremurile antice. Situat în ceea ce e azi Irak, avea o istorie lungă și vastă, începând de prin al treilea mileniu î.Hr.
La început, un simplu oraș-port
La început, era doar un oraș-port pe Eufrat, parte din Imperiul Akkadian. Dar de-a lungul timpului s-a dezvoltat și a devenit unul dintre cele mai influente orașe din Mesopotamia. În secolul al XVIII-lea î.Hr., sub Hammurabi, a devenit o adevărată putere regională.
Hammurabi, care a stat pe tron între 1792 și 1750 î.Hr., a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai acele perioade istorice.
A cucerit multe alte orașe, a făcut proiecte mari, a îmbunătățit agricultura, a reparat infrastructura și a construit niște temple superbe. A pus accent, de asemenea, și pe armată, dar ceva ce puțini știu este că a vrut să facă viața oamenilor mai bună.
Totuși, după Hammurabi, lucrurile au început să scârțâie. Succesorii lui n-au putut menține controlul, iar Imperiul Babilonian a început să se prăbușească sub atacurile altor națiuni precum hitiții, kassitenii, asirienii – toți voiau bucățica lor de Babilon.
Apoi, a apărut Imperiul Neo-Babilonian, condus de Nabopolassar și fiul lui, Nabucodonosor al II-lea, ceea ce s-a întâmplar în jurul anului 627 î.Hr.
În acest fel, s-a pus Babilonul pe hartă din nou, făcându-l să conteze. Nabucodonosor al II-lea a fost mult mai apreciat ca tatăl său, a cucerind multe regiuni, inclusiv Ierusalimul, dar pe care nu l-a gestionat corespunzător. A construit, totuși, Poarta Ishtar și celebrele Grădini Suspendate, apreciate secole întregi.
Situația Babilonului a început să se schimbe
După Nabucodonosor al II-lea, situația s-a schimbat, umașii săi fiind mai puțin înțelepți. Aici intră în scenă Nabonidus, care a condus imperiul timp de 17 ani.
Despre acesta se spune că obișnuia să își bată joc de tradițiile vechi și să inventeze altele noi care, cel mai probabil, îi serveau propriilor scopuri.
Evident că acesta nu a fost deloc un conducător popular, ținând cont de faptul că ar fi suprimat cultul zeului Marduk.
În timpul acesta, persanii, sub comanda lui Cirus cel Mare, deveneau din ce în ce mai puternici. I-au învins pe mezi și le-au luat locul în regiune. Și în cele din urmă, în 539 î.Hr., au luat și Babilonul.
Acela a fost, fără niciun dubiu, momentul în care s-a întâmplat căderea Babilonului. A pus capăt Imperiului Neo-Babilonian și a fost consemnat de istorici antici ca atare.
Dar cum multe dintre poveștile istorice au mai mult de o versiune, cronicarii greci susțin că a fost un asediu, cu toate că alții pot crede că o asemenea afirmație poate părea cel puțin exagerată.
Potrivit Cilindrul lui Cirus și a altor documente susțin că totul s-ar fi întâmplat, în realitate, destul de pașnic. Așadar, o variantă susține că Cirus chiar a fost ales de zei să cucerească Babilonul.
Ei bine, totuși, căderea Babilonului nu e doar istorie veche. E și în Biblie, în Cartea lui Isaia și în alte povești.
Mai mult, acesta fost un moment important pentru evrei, care au fost exilați și apoi au revenit acasă. Și din câte știm, momentul ar fi fost profețit chiar și în timpul lui Nabucodonosor al II-lea. El ar fi visat despre o statuie, dar și că Daniel i-ar zis că acesta este un semn clar al faptului că lucrurile urmează să se schimbe.