30 mai 2024 | 07:32

Povestea moldovencei care a devenit regina Serbiei. Natalia Obrenovici, de la extaz la necaz, cum a ajuns să se călugărească VIDEO

VIDEO ACTUALITATE

Dacă este să discutăm despre vieți fascinante, cea a Nataliei Obrenovici, cunoscută și sub numele de Natalia Cheșco în tinerețe, ar fi exemplul potrivit și îți vom explica de îndată de ce.

De la începuturile sale

Cea care avea să devină regină, Natalia, s-a născut în data de 15 mai 1859, în Florența, într-o familie cu origini aristocratice și legături strânse cu marile familii boierești din Moldova.

Tatăl ei, pe nume Petre Cheșco, era colonel în armata țaristă și provenea dintr-o ramură a familiei boierești Wassiliko de Serecki, care a primit titluri nobiliare rusești după cotropirea Basarabiei în anul 1812.

Bunicul patern al Nataliei, Ioan Cheșco, a fost, la rândul său, mareșal al nobilimii în ținuturile Chișinău și Orhei și membru al Sfatului Suprem al Basarabiei. Pe de altă parte, mama ei, Pulcheria Sturdza, era nepoata domnitorului Ioniță Sandu Sturdza.

După ce a rămas orfană, Natalia a fost crescută de rudele sale din familia princiară Moruzzi, la moșiile lor din Ungheni, Basarabia, și Iași, România.

Destinul moldovencei care a devenit regina Serbiei. Natalia Obrenovici, de la extaz la necaz, cum a ajuns să se călugărească

Milan al Serbiei și Natalia Obrenovici – fotografie de arhivă

Destinul Nataliei s-a schimbat brusc în bine, după o serie de necazuri

Destinul Nataliei s-a schimbat când a întâlnit la Viena viitorul ei soț, Principele Milan al Serbiei. Cei doi s-au logodit în anul 1875 și s-au căsătorit, mai apoi, în catedrala din Belgrad.

Împreună au avut doi fii, și anume pe Alexandru și Serghei, dar acesta din urmă a murit la scurt timp după naștere, marcând o dramă fără precedent în familie, așa cum era, de altfel, de așteptat.

Trebuie amintit că, în anul 1882, Serbia a fost proclamată regat. Consecința directă a acestui fapt a fost că Natalia a devenit regină. Relația ei cu Milan, însă, s-a deteriorat treptat din motive cât se poate de politice.

Milan susținea o politică pro-austriacă, în timp ce Natalia era partizana apropierii de Rusia.

Pe cale de consecință, cei doi au divorțat în 1888. Cu toate astea, separarea nu a durat mult și s-au împăcat în 1893, cerând, în acest sens,  anularea divorțului.

Natalia Obrenovici cu fiul ei Alexandru

Natalia Obrenovici cu fiul ei Alexandru.

Conflictele au continuat să apară în familia Nataliei Obrenovici

Familia regală a Serbiei a fost, de asemenea, implicată în noi conflicte atunci când fiul lor, Regele Alexandru I, s-a căsătorit cu Draga Mașin, o domnișoară de onoare a mamei sale. Părinții lui Alexandru s-au opus acestei căsătorii din motive de rang social, așa cum se întâmpla pe vremea aceea în toate familiile regale ale lumii.

Parțial, situația persistă chiar și în ziua de astăzi. Cel mai bun exemplu este căsătoria Prințului Harry cu Meghan Markle, ceea ce a dus la relații tensionate între prinț și familia sa, inclusiv în ceea ce îl privește pe fratele său, Prințul William, viitorul rege al Marii Britanii.

Revenind la povestea noastră, după o perioadă tumultoasă, Milan a plecat în exil, unde a și murit în 1901. Doi ani mai târziu, în 1903, Alexandru și Draga au fost asasinați de o organizație panslavistă care îi reproșa politica pro-occidentală a Regelui.

Așadar, în lumina acestor evenimente tragice, Natalia a rămas singurul membru în viață al dinastiei Obrenovici.

Văzându-se singură pe lume, și-a împărțit toată averea și mai apoi a plecat în Franța, unde s-a dedicat credinței catolice și a devenit călugăriță.

A murit în 8 mai 1941, la Saint-Denis, Franța. Memoriile sale, păstrate la Vatican, au fost publicate în Serbia în 1999.

Se poate spune că, deși nu mulți știu de existența ei, viața Nataliei ar putea fi transpusă cu mare ușurință într-un roman, dacă nu chiar într-o dramă istorică, de vreme ce avem marte de suficiente suișuri și coborâșuri pentru a putea ține cititorul, respectiv telespectatorul în „priză”, mai ales acum când atitudinea pro-rusă nu este câtuși de puțin cea mai bună afiliere pe care o poți avea.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele