13 mai 2024 | 16:07

„Poarta către Infern” din Siberia se deschide: De ce este îngrijorător, conform cercetătorilor

ACTUALITATE

Crăpătura Batagay, cunoscută sub numele de „poarta către lumea de dincolo” din Siberia, își urmează cursul obișnuit.

Cercetări recente arată că uriașa crăpătură geologică s-a extins cu până la un milion de metri cubi în fiecare an începând din 2014, eliminând mii de tone de carbon pe măsură ce se fisurează.

Ce este, de fapt, „Poarta către Infern” din Siberia

Crăpătura lungă de un kilometru în peisaj poate fi găsită în Republica Sakha din Siberia, în adâncurile estice ale Rusiei. În anii 1960, fisura era doar o șanț neînsemnat, dar ruptura a continuat să se deschidă la o rată alarmantă în ultimele decenii, pe fondul creșterii temperaturilor care au topit permafrostul din zonă.

Este, în cele din urmă, produsul temperaturilor crescute în regiune asociate cu schimbările climatice. Permafrostul din sol menținea în mod corespunzător pământul sudat, dar temperaturile mai ridicate au topit cimentul înghețat și au subminat structura sa. Pământul s-a desprins și s-a prăbușit, provocând pamantul sa se răspândeasca în aval, spre lunca râului Batagay. Pe măsură ce terenul continuă să alunece, mai mult sol înghețat este expus căldurii, ceea ce duce la creșterea dimensiunii fisurei.

În cel mai recent studiu, cercetătorii de la Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova și Institutul de Permafrost Melnikov, împreună cu colegii lor din Germania, au efectuat modelarea geologică 3D a fisurii Batagay pentru a înțelege mai bine trecutul, prezentul și viitorul său.

Extindere continuă și implicații globale

Au descoperit că falia mobilizase aproximativ 35 de milioane de metri cubi de teren din anii ’90. Aproximativ două treimi din material era gheață de sol, în timp ce o a treia erau sedimente de permafrost.

Fisura de pământ continuă să crească în dimensiuni. Cercetătorii au remarcat că aceasta avea o lățime de 790 de metri în 2014, dar s-a extins la 890 de metri în 2019.

În timp ce fisura Batagay este cea mai mare în dimensiuni, schimbările climatice conduc rapid la apariția de noi prăbușiri ale permafrostului în cele mai nordice regiuni ale lumii. Situația este mai ales vizibilă în Rusia, unde aproape 65% din sol este compus din permafrost.

Permafrostul, denumit și „sol veșnic înghețat”, este stratul de sol care rămâne congelat timp îndelungat, uneori chiar permanent, în regiunile reci ale globului. Acesta conține o cantitate semnificativă de carbon și alte materiale organice, care au fost conservate de-a lungul mileniilor.

Cu toate acestea, în contextul încălzirii globale, temperaturile cresc în mod constant, ceea ce duce la topirea permafrostului. Această topire eliberează cantități mari de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon și metanul, care au fost închise în sol timp de milioane de ani. Acest proces amplifică efectul de seră și accelerează schimbările climatice, creând un ciclu de feedback pozitiv alarmant, care poate avea consecințe devastatoare asupra mediului și societății în ansamblu.