04 mai 2024 | 20:11

Astronomii descoperă o structură imensă sub suprafața Lunii

ACTUALITATE
Astronomii descoperă o structură imensă sub suprafața Lunii

Luna noastră deține unul dintre cele mai mari cratere conservate din Sistemul Solar, Bazinul Sudic-Aitken, situat pe partea îndepărtată a satelitului. Această zonă este la centrul multor investigații, cu diverse orbite și chiar cu landerul chinez Chang’e-4 studiind regiunea. Acum, cercetătorii au descoperit ceva anormal sub suprafața sa.

Oamenii de știință planetari au descoperit o structură care cântărește 2,18 miliarde de miliarde de kilograme și se întinde pe mai mult de 300 de kilometri (186 mile) în adâncime. Așa cum este raportat în jurnalul Geophysical Research Letters, echipa sugerează că masa ar putea proveni de la asteroidul care a format craterul.

„Imaginați-vă să luați un munte de metal de cinci ori mai mare decât Insula Big Island din Hawaii și să îl îngropați în pământ. Cam atât de multă masă neașteptată am detectat,” a declarat autorul principal Peter B. James, de la Universitatea Baylor, într-o declarație, scriu cei de la FLLscience.

Descoperirea a fost posibilă datorită misiunii Gravity Recovery and Interior Laboratory (GRAIL) a NASA, care măsoară schimbările subtile din câmpul gravitațional al Lunii. Aceste observații pot fi folosite pentru a studia compoziția internă a satelitului nostru natural. Se pare că masa pe care au măsurat-o este suficientă pentru a împinge întreaga bazină în jos cu aproape un kilometru (mai mult de jumătate de milă). Având în vedere că craterul are aproximativ 2.500 de kilometri (1.550 de mile) în diametru, aceasta este o tracțiune considerabilă.

„Când am combinat asta cu datele de topografie lunară de la Lunar Reconnaissance Orbiter, am descoperit cantitatea neașteptat de mare de masă la sute de mile sub Bazinul Sudic-Aitken,” a spus James. „Una dintre explicațiile acestei mase suplimentare este că metalul din asteroidul care a format acest crater este încă încorporat în mantaua Lunii.”

Această imagine grafică colorată fals arată topografia părții îndepărtate a Lunii. Culorile mai calde indică o topografie înaltă, în timp ce culorile mai albastre indică o topografie joasă. Cercul punctat arată locația anomaliei de masă sub bazin. NASA/Centrul de Zbor Spațial Goddard/Universitatea din Arizona.

Această imagine grafică colorată fals arată topografia părții îndepărtate a Lunii. Culorile mai calde indică o topografie înaltă, în timp ce culorile mai albastre indică o topografie joasă. Cercul punctat arată locația anomaliei de masă sub bazin. (Sursă: NASA/Centrul de Zbor Spațial Goddard/Universitatea din Arizona)

Echipa a efectuat simulări pe calculator pentru a explica anomalia. Este posibil ca atunci când asteroidul a lovit acum aproximativ 4 miliarde de ani, să fi rămas încorporat în mantaua acesteia în loc să se scufunde în nucleu. O altă explicație se concentrează pe solidificarea Lunii, sugerând că concentrația de oxizi densi ar fi putut să se formeze pe măsură ce oceanul de magmă s-a răcit și a sedimentat.

Interesul pentru Bazinul Sudic-Aitken din partea diferitelor agenții spațiale se datorează caracterului său special. Regiunea poate fi folosită atât pentru a înțelege compoziția interioară a Lunii, cât și pentru a studia istoria sa. De asemenea, este cel mai bun laborator pentru a studia cum ar arăta un impact catastrofal pe suprafața unui planetă stâncoasă.