Descoperire îngrijorătoare în știință: Fiecare nouă amintire creată produce daune celulelor cerebrale
Cercetări recente dezvăluie că procesul de a-ți aminti ceva pe termen lung vine la un cost – în mod specific, inflamația în creier și deteriorarea ADN-ului în celulele nervoase, pe măsură ce amintirile sunt „înfășurate” în neuroni și stocate.
Cum funcționează memoria
Echipa internațională de cercetători sugerează că formarea amintirilor nu este diferită de a face o omletă spărgând câteva ouă: este necesară o anumită distrugere atentă înainte ca un nou model de memorie să poată fi format, conform celui mai nou studiu.
Pe baza testelor efectuate pe șoareci în cadrul studiului, acest lucru se întâmplă în interiorul hipocampului, o parte a creierului deja cunoscută ca fiind principala casetă de depozitare a amintirilor noastre și crucială pentru procesul de amintire.
„Inflamația neuronilor creierului este de obicei considerată un lucru rău, deoarece poate duce la probleme neurologice precum boala Alzheimer și boala Parkinson”, spune neurologul Jelena Radulovic de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York.
„Dar descoperirile noastre sugerează că inflamația în anumiți neuroni din regiunea hipocampală a creierului este esențială pentru formarea amintirilor de durată”.
Echipa a declanșat memoria episodică la șoareci cu șocuri electrice scurte și ușoare. O analiză detaliată a neuronilor hipocampali a relevat activarea genelor în cadrul căii receptorului 9 simțit de tip T (TLR9), important pentru semnalizarea inflamatorie. Mai mult, această cale a fost activată numai în grupuri de neuroni, care au arătat și deteriorare a ADN-ului.
Ce au descoperit cercetătorii
În timp ce ruperile de ADN în creier se întâmplă des, de obicei sunt reparate foarte repede. Aici, schimbările păreau mai semnificative, cu procesele biologice de obicei legate de divizarea celulară care par să fie folosite pentru a organiza neuroni în grupuri de formare a memoriei fără a diviza celulele.
Mecanismele inflamatorii de editare la șoareci au durat o săptămână, după care s-a constatat că neuronii de stocare a memoriei erau mai rezistenți la influențele exterioare. Acest lucru sugerează că amintirile sunt apoi blocate pentru totdeauna și protejate de interferențele externe. Ceva similar se întâmplă probabil și în creierul uman. Rămâne de văzut ce studii se vor face și în ceea ce privește creierul la om.