Cine erau Sarmaţii: Conduşi de amazoane, au fost aliaţi credincioşi ai dacilor în războaiele cu romanii

În istoria tumultoasă a Daciei și a vecinilor săi, aliații au jucat un rol crucial în luptele împotriva invadatorilor romani. Printre cei mai loiali și temuți aliați ai dacilor se numărau sarmații, o confederație de triburi nomade cu origini iraniene. Acești războinici au nu numai inspirat legende, dar și-au demonstrat măiestria în arta luptei călare, în timp ce în societatea lor, femeile dețineau adesea puterea supremă.

Alianța strânsă cu Dacii

În istoria Daciei antice, sarmații au fost prezenți ca aliați de încredere încă din perioada lui Burebista și chiar și după cucerirea romană. Triburile sarmaților, asemenea unor vânturi nomade, au migrat și s-au așezat în vecinătatea dacilor, împărtășind cu aceștia nu doar granițe, ci și interese și dușmănii comune. Împreună, au rezistat asaltului armatelor romane, au atacat frontierele imperiului și au adus temeri în rândurile legiunilor romane.

Unul dintre aspectele distinctive ale societății sarmatice a fost rolul deosebit pe care femeile l-au avut în conducerea și participarea la războaie. Inspirându-se din mitul amazonian, sarmații au recunoscut puterea și măiestria femeilor în luptă. Astfel, reginele și prințesele sarmatice nu doar că au comandat trupele în bătălii, dar au fost și simboluri ale curajului și forței. Herodot, celebrul istoric grec, mărturisește despre viața și rolul femeilor în societatea sarmatică în lucrarea sa „Istorii”, subliniind că acestea nu numai că participau la vânătoare și lupte, ci aveau și o autoritate egală cu cea a bărbaților.

Reconstrucții faciale din anii 1930 ale unor femei sarmate realizate de antropologul Mihail Mihailovici Gerasimov (Foto: Wikipedia)

Maeștri ai luptei

Sarmații au fost recunoscuți pentru măiestria lor în arta luptei călare. Înfrângându-i pe sciți și cucerind o mare parte din teritoriul acestora, sarmații și-au consolidat reputația de războinici de temut. Tacitus, istoricul roman, descrie în lucrarea sa „Historia” abilitățile și strategiile sarmatice în luptă, subliniind utilizarea tacticilor inovatoare și a armamentului specializat, cum ar fi arcul și săgeata. Cavaleria ușoară a sarmaților, cunoscută pentru agilitatea și precizia sa, era completată de trupele greu înarmate, cum ar fi cele ale catafractarilor, călăreți înarmați cu sulițe lungi și spade masive.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Sarmații nu doar că au fost aliați de încredere ai dacilor în timpul războaielor contra romanilor, dar au și împărțit vecinătatea și interesele comune cu aceștia pentru o lungă perioadă de timp. Există dovezi arheologice și izvoare antice care atestă coabitarea și colaborarea dintre sarmați și daci. Triburile sarmatice, cum ar fi roxolanii și iazigii, s-au stabilit în regiunile de frontieră ale Daciei, oferind sprijin militar și strategic în luptele împotriva romanilor. Prin participarea lor activă la conflictele daco-romane și în expedițiile de jafuri din provinciile romane, sarmații au consolidat legăturile lor strânse cu dacii.

Fragmente de pe columna lui Traian din Roma

Moștenirea și încheierea unui episod marțial

În ciuda temutului lor prestigiu și a măiestriei lor în arta războiului, influența sarmaților asupra regiunii a început să scadă odată cu apariția altor puteri, cum ar fi hunii. În timp, sarmații au fost absorbiți sau subjugați de către alte popoare nomade, în timp ce legenda lor a rămas vie în istoria și mitologia regiunii. Astăzi, moștenirea lor este amintită cu respect în paginile cărților de istorie și în memoria celor care au fost martori ai epocii lor de glorie.

În concluzie, sarmații au fost nu doar aliați de nădejde ai dacilor în luptele împotriva romanilor, ci și o forță influentă și temută în regiunea stepei eurasiatice. Cu femei-amazoane la conducere și cu abilități mărețe în arta războiului călare, sarmații au lăsat o amprentă puternică în istoria și mitologia Europei de Est, dovedind că forța și curajul nu cunosc gen sau granițe.