Locul din București folosit ca ștrand de săracii de odinioară. Cum arata o zi „la plajă”, pentru cei năpăstuiți de soartă VIDEO

În secolele XIX și la începutul secolului XX, râul Dâmbovița, reprezenta o priveliște aparte pentru ochi, dar o provocare pentru nas, după cum vei afla din cele ce urmează.

Dâmbovița, locul ideal de agrement, în trecut

Până la amenajare, râul Dâmbovița era locul în care bucureștenii aruncau reziduurile menajere, făcându-l inutilizabil vara, din cauza mirosului insuportabil.

Cu toate acestea, în zona Morii Ciurel, în perioada interbelică, râul a devenit un loc de refugiu, cunoscut sub numele de „ștrandul săracilor”, aici obișnuind cei fără posibilități materiale să se scalde, pe timp de vară.

Înainte de amenajarea modernă a Dâmboviței, râul străbătea Bucureștiul printr-o albie pitorească, plină de insule și maluri înalte, dar devenise, totodată, o sursă de disconfort olfactiv și un adevărat pericol pentru sănătate.

Vezi și: Strada din București pe care femeile nu aveau voie să calce neînsoțite. Ce a dus la această decizie bizară

În lunile calde ale anului, mirosul neplăcut al apei obișnuia să fie de-a dreptul de nedescris. Așadar, pentru a scăpa de caniculă, oamenii se adunau la Moara Ciurel, numită și „ștrandul săracilor”, unde se scăldau în apele un pic mai limpezi ale Dâmboviței.

Locul unde se scăldau săracii

În prima parte a secolului al XIX-lea, locuitorii mahalalelor își găseau alinarea la Moara Ciurel, unde apa era mai curată și mai limpede decât în centrul orașului.

Cei cu venituri modeste se scăldau în mod liber, indiferent de sex sau vârstă, iar această practică s-a perpetuat, devenind o tradiție anuală.

Chiar și după apariția costumelor de baie în țară, mulți bucureșteni fără posibilități financiare preferau să se scalde și să se bronzeze printre buruieni și plante dezbrăcați.

De-a lungul timpului, zona Morii Ciurel a fost cunoscută drept „ștrandul săracilor”, o insulă de relaxare și distracție în mijlocul tumultului urban.

Vezi și: Unde se distrau bucureștenii în perioada interbelică. Aici, în Micul Paris, părea că nu se doarme niciodată [VIDEO]

Zona era populată de oameni de toate vârstele, care se bucurau de răcoarea apei într-un decor rustic. Cu toate acestea, pe măsură ce popularitatea a crescut, au apărut și cabinele de schimbat, contra cost, evident.

Chiar și așa, mulți dintre iubitorii „ștrandului săracilor” preferau să își lase hainele și bunurile în tufișuri, păstrând spiritul autentic al locului.

Vezi și: Povestea primilor interlopi din București. Nae Chioru’ și Gică Cioc terorizau românii

În final, „ștrandul săracilor” a devenit un simbol al tradiției și al spiritului autentic bucureștean, oferindu-le oamenilor din oraș o oază de relaxare în inima aglomerației, dar și a neajunsurilor.

Vezi și: Bizara poveste a birjarilor castrați din București. Motivul pentru care nu aveau voie să procreeze [VIDEO]