INTERVIU Povestea impresionantă a unei românce care a ajuns inginer aerospațial la Agenția Spațială Europeană: De la meridianele României la Orion

Playtech aduce în prim-plan o poveste excepțională ce exprimă pasiunea, determinarea și realizările unei românce care a părăsit România pentru a se alătura echipei de ingineri aerospațiali de la Agenția Spațială Europeană (ESA). Într-un interviu captivant, Raluca Ștefănescu împărtășește drumul său, de la primele zile de fascinație pentru domeniul spațial, în liceu, la formarea în inginerie aerospațială la Universitatea Politehnica din București, și până la poziția sa actuală de Technology Engineer la ESA.

Playtech: Cum a început drumul tău spre ingineria aerospațială? A fost pasiune încă de când erai mică și visai să ajungi să explorezi spațiul sau care a fost factorul care te-a atras în domeniul acesta?

Raluca: Când eram mică voiam să mă fac polițistă. Totul s-a schimbat în liceu, când profesorul meu de fizică, pasionat de astronomie, organiza uneori ieșiri în afară orașului, cu telescopul, în căutare de planete. A fost printre cele mai frumoase experiențe din liceu. Iar pasiunea lui mi-a insuflat-o și mie. În același timp, eram pasionată și de avioane și, drept urmare, mi s-a părut o alegere firească să dau la Facultatea de Inginerie Aerospațială. În timpul facultății, pasiunea pentru spațiu a crescut. Am urmat cursuri de astronomie la Observatorul Astronomic din București, am participat și la o tabără de astronomie, iar în anul II de facultate mi-am luat și un telescop (pe care îl mai am și acum). Iar mai apoi am avut norocul să îmi încep cariera profesională în domeniu.

Playtech: Ce studii, ce pregătire ai în domeniu, care este experiența ta profesională?

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Raluca: Am absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității Politehnica din București. De la acceași facultate am și un masterat și un doctorat în domeniul controlului optimal al sateliților. În același timp, am fost și studentă Erasmus în Olanda, la TUDelft, și research fellow în cadrul Strathclyde University în Glasgow, Scoția.

Mi-am început experiența profesională ca Space Engineer la GMV România, unde am fost printre primii trei angajați. Am lucrat la GMV pentru aproape cinci ani, moment în care m-am decis să o urmez pe sora mea în America, așa că m-am mutat la ea în Silicon Valley, California. Aici am avut norocul să găsesc un loc de muncă la un start-up în domeniul self-driving cars. A fost o schimbare majoră, nu doar de mentalitate, dar și de domeniu. Mi-ar fi plăcut să continui să lucrez în domeniul spațial, dar nefiind cetățean american, a fost, practic, imposibil să găsesc un loc de muncă la o companie din domeniu. După o perioadă, am luat decizia de a mă întoarce în Europa (mai exact, în Germania), unde am lucrat la CGI, ca Spacecraft Operations Engineer, pentru misiunea germană Henrich Hertz.

Citește și: De ce găsirea vieții pe Marte ar putea fi „cea mai proastă veste” pentru umanitate: ce spun cercetătorii

Playtech: Cum ai ajuns să lucrezi la ESA, cu ce te ocupi acolo, mai exact?

Raluca: Ca majoritatea pasionaților de spațiu, visul meu din facultate era să lucrez la NASA sau ESA. A venit, cumva, firesc, după o perioadă de lucrat în industrie, să aplic la job-uri la ESA. Nu a fost ușor, dar după multă perseverență, am fost acceptată ca și contractor la ESA, în departamentul de Science, secția Future Missions, ca Technology Engineer. Cred că nici nu se putea un departament mai frumos, care să îmbine pasiunea mea pentru astronomie cu cea pentru inginerie. Aici, împreună cu colegii mei, ne asigurăm că, înainte de a începe faza de producție a unui satelit cu scop științific, există dezvoltate sau ajunse la un anumit nivel de maturitate, toate tehnologiile necesare misiunii. Spre exemplu, pentru o misiune care are ca scop măsurarea undelor gravitaționale, echipa mea a fost implicată în dezvoltarea sistemului de interferometrie folosit în detectarea undelor gravitaționale. Această tehnologie nu este una nouă, dar a fost necesar să ne asigurăm că sunt îndeplinite, din punct de vedere tehnologic, toate cerințele specifice misiunii.

Raluca Ștefănescu, ESA

Playtech: Poți să vorbești despre inovațiile tehnologice pe care le-ai văzut sau la care ai contribuit în cadrul proiectelor la ESA? Sau poți să împărtășești o poveste de succes sau o realizare remarcabilă în cadrul unui proiect la care ai lucrat, de-a lungul carierei tale?

Raluca: Lucrez de puțin timp la ESA, dar am avut norocul să fiu implicată în procesul de pregătire a Mission Adoption Review (MAR) al misiunii Lisa (Laser interferometer space antenna). Misiunea va cuprinde trei sateliți care zboară într-o formațiune triunghiulară în spatele Pământului, în timp ce planeta noastră orbitează în jurul Soarelui și are ca obiectiv măsurarea undelor gravitaționale. MAR este un milestone important în care se decide dacă se începe construcția satelitului sau se mai așteaptă câțiva ani pentru a ajunge la un nivel mai avansat de maturitate cu tehnologiile necesare asigurării succesului misiunii. Una dintre aceste tehnologii necesară misiunii Lisa constă într-un dispozitiv de oglinzi optice care are rolul de a regla super precis (la nivel de µrad) direcția laserului de la bordul celor trei sateliți.

Acest dispozitiv este dezvoltat de o companie olandeză, iar la începutul anului 2023 am participat și eu la ultimele review-uri ale proiectului. Fiind încă în faza de studiu, multe detalii tehnice sunt încă în dezvoltare. Cu toate acestea, în acest proiect a fost crucial să ne asigurăm că cerințele sunt îndeplinite, dar mai ales că dispozitivul poate fi integrat în platforma optică de la bordul satelitului. Acest lucru a fost asigurat printr-o muncă asiduă din partea ESA care a facilitat discuții între toate companiile implicate în dezvoltarea platformei. Este fascinant să faci parte dintr-un proiect de dezvoltare a ceva ce va zbura în spațiu.

Citește și: Cea mai ciudată descoperire de pe Marte: de ce este atât de bizară

Playtech: Cum ai luat decizia de a pleca din România, te-ai mai întoarce?

Raluca: Când am plecat în State, nu am plecat cu gândul de a nu mă mai întoarce în țară. Lucrurile s-au mai schimbat, iar acum știu că nu o să mă mai întorc să trăiesc în România. Locuind acum în Olanda, totul este mult mai ușor. Ușor să faci o programare la primărie sau să depui un act. Nu mai zic de spitale, totul este super curat, iar doctorii și asistentele foarte empatici. Lucruri care lipsesc României. Mai mult, acum că am un copil, vreau să trăiesc într-o țară care se poate dezvolta frumos.

Cu toate astea, mă întorc cu drag în România, în vacanță. Mi-e dor uneori de locurile mele preferate din București, de un concert Grimus sau de o cafea bună la Steam și de asta încerc să vin în fiecare an în țară.

Playtech: Cum e să lucrezi în străînătate, că român?

Raluca: Cred că am norocul să lucrez într-un domeniu în care colaborarea internațională este ceva normal și, drept urmare, să lucrezi cu cineva care nu are naționalitatea ta este foarte des întâlnit. Iar în ciuda faptului că noi românii, poate nu avem cea mai bună reputație în Europa, eu una nu m-am simțit discriminată sau tratată altfel la locul de muncă doar pentru că sunt româncă.

Playtech: Care sunt beneficiile și provocările de a lucra cu profesioniști din diferite țări și culturi?

Raluca: Lucrând, dar, mai ales, socializand cu profesioniști din diferite țări, înveți mult despre țara lor, despre cultură, gastronomie… ceea ce îți îmbogățește și ție cultura generală. Bineînțeles, multiculturalismul aduce și diferite mentalități și obiceiuri de muncă. Adică, cu toții am auzit de încăpățânarea germanilor sau aroganța francezilor. Nimic mai adevărat. Uneori e greu să lucrezi cu profesioniști cu diferite abordări și stiluri de muncă, dar important e să știi să îți susții punctul de vedere și să fii flexibil.

Raluca Ștefănescu, în SUA

Playtech: Cum vezi evoluția tehnologiilor spațiale și impactul acestora asupra viitorului explorării spațiului?

Raluca: Ceea ce face acest domeniu foarte interesant este faptul că prin fiecare misiune (mai ales cele interplanetare) se împinge tehnologia către noi nivele. Mereu este nevoie de inovație pentru a satisface obiectivul misiunii, fie el cât de mic. Misiunile umane pe Lună și Marte vor aduce cu ele nevoia de dezvoltare de noi tehnologii care vor face diferența între eșec și succes. Trăim vremuri în care rachetele și designul acestora continuă să evolueze, reducând costurile lansărilor și mărind capacitatea de transport în spațiu. Avem acum lansări aproape în fiecare zi, lucru nemaiîntâlnit cu 10-15 ani în urmă.

De asemenea, printarea 3D este o altă tehnologie care a revoluționat domeniul spațial. Există acum rachete printate integral 3D (spre exemplu, cea realizată de Relativity Space, Terran 1) sau sateliți care deja orbitează Pământul în totalitate printați 3D. Mai mult, această tehnologie poate facilita construirea de obiecte și structuri în spațiu folosind resurse locale, cum ar fi regolitul lunar sau marțian, facilitând astfel colonizarea Lunii sau a planetei Marte.

Și ar mai fi alte tehnologii precum cele din domeniul roboticii sau cele de susținere a vieții pe alte planete sau Lună, care vor avea un rol crucial asupra viitorului explorării spațiului. Ne așteaptă lucruri interesante și mă bucur că fac parte din această industrie.

Playtech: Ce sfat i-ai da unui tânăr care visează să ajungă să lucreze la NASA, spre exemplu?

Raluca: Drumul către NASA sau de a deveni profesionist în domeniul spațial poate fi provocator. Fiind pasionat de ceea ce faci și fiind perseverent în atingerea obiectivelor tale, poate face diferența. L-aș mai sfătui să fie curios și să nu se sfiască să pună întrebări și să învețe cât mai mult. Să aplice la internship-uri în țară și în străinătate în domeniu dar și să participe la cât mai multe activități extracurriculare. Tinerii din ziua de azi au deja un avantaj (față de anul 2009, când am terminat eu facultatea) – domeniul spațial nu mai este un domeniu necunoscut sau neaccessibil. Mulțumită lui Elon Musk și a altor space influenceri care au făcut această industrie una atractivă, sunt din ce în ce mai multe companii New Space (la fel de interesante ca NASA) care caută tineri talentați și ambițioși.

Citește și: Colonizarea planetei Marte nu se poate face cu acești oameni. Ce au descoperit cercetătorii, cine ar trebui să nu facă parte din echipaj

Raluca Ștefănescu

Playtech: Care sunt perspectivele tale cu privire la viitorul colonizării spațiului sau a altor proiecte ambițioase în domeniu?

Raluca: Ajungerea omului pe Marte e o misiune ambițioasă și extrem de complicată din punct de vedere tehnologic și financiar (mai ales în privința susțenabilitatii vieții pe alte planete, efectele pe termen lung asupra sănătății umane în condiții de gravitație redusă, impactul asupra mediului), dar eu sunt încrezătoare că o să trăiesc momentul în care omul va pune piciorul pe Marte. Explorarea umană a Lunii e un lucru mult mai accesibil, dar, de asemenea, cu provocările ei (explorarea sustenabilă a resurselor lunare fiind una dintre ele).

Citește și: Viața pe Marte ar putea exista în locuri neașteptate. Unde o caută oamenii de știință, care sunt șansele

Mai mult, există și opinii divergente cu privire la prioritățile actuale în explorarea spațiului, cu unii susținând că resursele ar trebui să fie direcționate către rezolvarea problemelor de pe Pământ, cum ar fi schimbările climatice sau problemele sociale și economice. Și nu zic să nu, dar cred că cele mai mari progrese tehnologice se fac atunci când ne depășim limitele, iar explorarea altor planete face asta. Mai mult, numeroase tehnologii dezvoltate pentru explorarea spațială pot fi folosite și în alte domenii sau invers.

Drept urmare, aceste misiuni ambițioase țin de disponibilitatea tehnologiilor necesare, de suportul financiar dar și de cel politic.