Cât de veche este, de fapt, Luna. Ce au aflat oamenii de știință de la NASA

Oamenii de știință știu multe lucruri despre formarea Lunii. Spre exemplu, se crede că s-a format într-un impact major între Pământ și o planetă de mărimea lui Marte, numită Theia.

Când s-a întâmplat procesul, totuși, este puțin incert. O nouă analiză a cristalelor din roci colectate de astronauții Apollo 17 sugerează că este cu 40 de milioane de ani mai veche decât estimările anterioare.

Acest lucru face ca Luna să fie doar puțin mai tânără decât Pământul.

Vezi și: Cea mai nouă misiune a NASA pe Lună: cum o să afle care este misterul Domurilor Gruithuisen

Muzicianul din România care a intrat de patru ori în Cartea Recordurilor. Obișnuia să se antreneze ore în șir, de trei ori pe săptămână

Ce relație au, de fapt, Andreea Bostănică și Yny Sebi. De câte ori s-au întâlnit și cum au decurs lucrurile între ei EXCLUSIV

Cristalele au fost colectate în 1972

Oamenii de știință au studiat praful lunar colectat de astronauți în 1972. În interiorul acestuia se aflau nanocristale care s-au format imediat ce Luna a început să se răcească.

„Aceste cristale sunt cele mai vechi solide cunoscute care s-au format după impactul gigant. Și pentru că știm cât de vechi sunt, ele servesc drept ancoră pentru cronologia lunară”, a declarat autorul principal, profesorul Philipp Heck, de la Field Museum și Universitatea din Chicago, într-un comunicat.

Vezi și: Povestea românului care duce oamenii pe Lună. Rolul important de la NASA pe care îl are de îndeplinit în misiunea Artemis III

Cum au procedat oamenii de știință de la NASA

Pentru a determina vârsta acestor nanocristale de zircon, echipa a trebuit să măsoare cât de mult uraniu și plumb exista în probe.

Uraniul, pe o perioadă lungă de timp, se transformă în plumb și, uitându-se la proporții, oamenii de știință pot afla cât de vechi este un cristal.

„În tomografia cu sondă atomică, începem prin ascuțirea unei bucăți din eșantionul lunar într-un vârf foarte ascuțit, folosind un microscop cu fascicul de ioni focalizat, aproape ca o ascuțitoare de creion foarte elegantă”, a explicat autorul principal al studiului, Jennika Greer.

„Apoi, folosim lasere UV pentru a evapora atomii de pe suprafața acelui vârf. Atomii călătoresc printr-un spectrometru de masă și cât de repede se mișcă ne arată cât de grei sunt, ceea ce, la rândul său, ne spune din ce sunt făcuți”, a completat aceasta.

Odată ce compoziția eșantionului a fost stabilită și echipa a măsurat câți atomi erau, au putut să calculeze vârsta cristalului și, prin urmare, a Lunii. Tehnica este cunoscută sub numele de datare radiometrică.

În consecință, Luna pare, cel puțin conform noilor studii, cu 4.46 miliarde de ani mai bătrână decât se credea anterior.

Vezi și: Cine sunt cei patru astronauţi care vor zbura spre Lună, după cinci decenii. Care este scopul misiunii lor, de fapt